Scurt rasarit de soare...

Nu te-ai saturat sa iti calci sufletul in picioare de fiecare data? Sa iti ascunzi lacrimile si sa te prefaci ca totul e bine... insa nici macar teoretic nu e nimic bine si incepi sa fii depasit de situatie. Tot ce te inconjoara iti depaseste potentialul si ridici privirea in sus, asteptand ajutorul mult dorit.

El intarzie sa apara, ca de fiecare data. Acum esti pe picioarele tale, trebuie sa faci fata singur, sa rezisti fara a-ti altera sufletul. Te miri inca de sufletul cald, inca mai ai speranta... Ajutorul vine... de unde te astepti mai putin... Cei la care te asteptai sa-ti fie aproape te-au uitat, insa cei pe care i-ai deconsiderat acum te sprijina, pentru ca "necunoscute sunt caile Domnului", nu? Acum ridici privirea la Cer si multumesti. Speri insa sa nu mai vina nicio lovitura, esti mai vulnerabil decat ti-ar placea sa crezi! Un simplu cuvant sau gest te raneste profund, desi zambetul ironic inca nu s-a sters de pe fata ta. Inca pozezi ca fiind invincibil. Inca speri ca viata e roz, griul nu te satisface, nu iti da aripi. Cum ai putea accepta ca totul e pierdut in jurul tau, ca si tu esti pierdut? Privirea se pierde in gol... amintiri frumoase, de mult apuse. Te trezesti parca din visare si cauti repere in prezent.

Gasesti acolo persoana iubita, una din cele mai importante persoane din viata ta! Singura, de altfel, care te intelege si iti cunoaste suspinul. Pentru ea merita sa lupti, sa rezisti! Nu e usor, dar nici imposibil. Credinta face totul posibil, dragostea face totul mai usor!