Lost in the moment

Ce poti gandi la miez de noapte... Ce ganduri te rod acum, cand lumea doarme, cand intunericul domneste? Poate setea de lumina... siguranta rasaritului de maine, dorul... de tine mai ales.

A trecut ceva timp de cand nu te-ai mai regasit in rutina zilnica, de cand nu ti-ai mai gasit sufletul. Placuta aceasta regasire, acest sentiment de liniste.

...

Am intalnit azi un copil de 8 ani, zic eu, care dadea betisoare parfumate pentru suma de 0.5 lei sau cat doreau ceilalti. A venit la masa unde eram cu mama si a lasat un biletel pe care scria cu aproximatie: "Sunt un copil surd, nu mut. Va rog ajutati-ma cu 0.5-1 leu daca puteti. Va rog nu ma jigniti, sunt destul de necajit. Ofer in schimb betisoare parfumate."...

Era un copil imbracat modest, dar curat, cu miscari usoare, simple, fara gesturi inutile. M-am ferit sa ma uit in ochii lui. M-am ferit sa-i vad suferinta si jena, mi-a fost frica cand mi-a cautat ochii sa-mi multumesca. S-a multumit sa dea din cap in semn de recunostinta. Acel copil este infinit mai puternic ca multi dintre noi, adolestenti teribilisti sau adulti cu responsabilitati.

Fara cuvinte...

Gand din departare...

Poate ca sunt o visatoare... poate ca sunt prea inocenta... si ma mint singura sau poate e de vina muzica de rumba pe care o ascult. Stiu sigur ca unele lucruri sunt facute sa dureze. Unele lucruri sunt prea frumoase ca sa fie vreo data distruse.

Daca s-ar distruge, ar plange intreaga lume, intreaga natura, ar suspina fiecare floare pe care am mirosit-o impreuna, luna plina si-ar pierde desavarsirea, iar stele noastre norocoase... ar cadea. S-ar prabusi o lume de vis, o ultima speranta, un ultim sentiment, s-ar ineca in lacrimi ultimul suras... Ar fi o viata traita din amintiri, din franturi de momente, din vorbe soptite la ureche, din apusuri privite impreuna.

Apus ar fi si in mine. As ramane fara ce am mai viu in mine. Insa asta nu se poate intampla... tocmai pentru ca anumite lucruri sunt facute ca sa dureze. Unele relatii sunt construite ca sa infrunte ploile, intunericul si timpul. Iar sufletul meu e facut sa spere... si sa iubeasca. Si poate sa se insele... dar niciodata sa inceteze sa viseze.

Poate ca sunt o visatoare... poate ca sunt prea inocenta... si ma mint singura sau poate e de vina muzica de rumba pe care o ascult.

Take some time

Nimic concret...

olimpiada. 6,20. fluturi. multi fluturi. multa iubire. prietenie. scoala, scoala, scoala... medii. teze. creationism. zilele liceului. treptele vietii. sentimentalism. dor. tufisuri. plecare. materiale. rochii. antrenamente. lectii. ore deschise. mama. familie. psihologie. morometii. bagaje. avion. procura. dans. campanie electorala. timp. din nou dragoste

____________
Cam asta este acum in mintea mea... Nu incercati sa intelegeti ca nici macar eu nu reusesc asta.

Lista de cumparaturi

"Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.

I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau. Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea. John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.

Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.

Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie? Louise a raspuns: Da, domnule. O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale. Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata. Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia.

Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred! Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa: "Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune. "

______________

Mi-a placut foarte mult aceasta povestioara, de aceea v-am impartasit-o si voua.