Praf de stele... pe gandurile mele

Minunata melodia... Sunt in visare... Si nici nu vreau sa ma trezesc! Nu acum! Lasa-ma asa... lasa-ma sa te simt, lasa-ma sa simt vibratia sufletului tau!

Lectia zilei - 24 octombrie

Spuse-o foaie albă-ca-zăpada: "Nepătată am fost creată şi nepătată voi rămâne mereu. Prefer să fiu arsă şi să devin cenusă albă decât să sufăr ca ceva negru să mă atingă sau ceva murdar să se apropie de mine." Călimara, auzind vorbele spuse de foaia de hârtie, a râs în negreala inimii ei, dar nu a îndrăznit niciodată să se apropie de ea. Creioanele colorate au auzit si ele, dar nici ele nu s-au apropiat de ea. Si astfel foaia de hârtie albă-ca-zăpada rămase pură si nepătată pentru totdeauna, dar goală în puritatea si nepătarea ei.

__________

Kahlil Gibran, "Deschizătorul de drumuri"

Happy 18`s !

Sambata a fost o zi care imi va ramane mereu in minte. Impreuna cu colegutii mei si prieteni apropiati am sarbatorit 18 anisori ai mei. Tot atunci mi s-a organizat cea mai frumoasa surpriza care am avut-o vreodata.

Si nu exagerez! Cu doua saptamani inainte colegii, mama, dar si cel iubit au complotat. Astfel cu doua saptamani inainte de ziua mea eram anuntata ca nu pot veni persoane importante, ca va lipsi cea mai importanta persoana, ca nu am lasere si orga de lumini. Mama ma chinuia si ea acasa, spunand ca inseamna ca ceilalti nu sunt interesati de mine. Totul era in nuante de gri cand venea vorba de majoratul meu, iar eu eram abatuta.

Sambata insa am fost alungata de acasa cu un pretext in autogara... unde am stat aproape doua ore.In drum spre casa ma gandeam ca nimeni nu m-a sunat, nici macar mama sa ma certe(!!!). Cand am ajuns, casa imi era plina de invitati. Ei intre timp instalasera boxe, lasere, lumini... etc. Pe iubitul meu l-am gasit ascuns in balcon, iar seara aceea a fost una rupta din basme.

Multumesc din nou tuturor! A fost un majorat al fluturasilor! M-am simtit o printesa alaturi de printul sau, m-am simtit iubita, apreciata! Toti ocupati un loc deosebit in inima mea!

Mai mult sau mai putin copil

Da. Acum sunt majora cu acte in regula... continuarea suna cam asa: CE DACA? Eu raman ceea ce sunt, un copil in suflet. V-am mai explicat in nenumarate randuri de ce copiii sunt deosebiti, in viziunea mea. Ii invidiez si incerc sa fur de la ei cate putin.

Cel mai rau imi pare ca mi-am pierdut INOCENTA. Imi pare rau ca atunci cand mi se spune ceva, trebuie sa ma intreb daca e adevarat, sa-mi ridic un semn de intrebare. Banuiesc ca este o masura de autoconservare, am fost putin(mai mult) mintita in relatiile cu cei din jur atunci cand credeam orbeste in ei. Si totusi ce e de facut?... O fi asta MATURIZARE?

Ca veni vorba de copii... Astazi a fost ziua de practica curenta. La grupa mica, un copil plangea pana si cu lacrimile care nu le mai avea. La inceput, nu stiu de ce, m-am amuzat de el. O colega ii spunea sa taca, iar el sughita si incepea iar. M-am simtit vinovata si l-am luat in brate (ce sentiment placut! o bucatica de carne cu un suflet mare!) si am aflat ca plangea ca nu-si poate inchide bluzita. (...)

Promit solemn, mai ales in fata mea, ca voi fi corecta, voi iubi, voi spera si visa cat pentru toti daca e nevoie. Voi fi ce au sperat cei care au crezut in mine. De dragul tuturor celor care ma iubesc, voi deveni OM.

La la la... :)

Imi este dor de voi! Imi este dor de blog! Atat de mult l-am negrijat, incat acum cand l-am conectat mi-a cerut parola, desi e setat cu parola automata...

Acum sunt un camp de batalie... intre fericire si tristete, intre gri si roz... intre copilarie si maturitate. Maine fac 18 ani... suna urat, nu? De fapt, suna groaznic, insa nu vreau sa ma schimb nici de fel! Desi saptamana asta m-am chinuit cu copiii mei pentru concurs la Bucuresti, azi mi-au facut o surpriza placuta. Mi-au oferit atatea flori, incat am pus-o pe mama serios pe ganduri sa mai cumpere vaze.

Una calda, una rece... intre timp am observat ca in oras nu mai avem facultate de jurnalism. Asta mi-a cam stricat gandurile, dar...

Whatever... nu sunt prea coerenta, pentru ca nici gandurile mele sunt la fel acum, iar eu vreau sa fiu sincera cu voi, dar mai ales cu mine. Da! Cu mine, aia de 17 ani, 364 zile si 22 ore.

Ratacire sentimentala

Astazi, desi toamna, soarele se incapataneaza sa incalzeasca.. si incalzeste suflete, sperante amortite... lumineaza priviri intunecate si coloreaza fete palide si trase de suferinti. Astazi mai mult ca niciodata vreau sa ma pierd in bratele tale, sa raman acolo absenta, in timp ce sufletul meu face piruiete.

Astazi, desi cald, vreau sa ma mai incalzesti, sa ma cuprinzi puternic in brate si sa nu-mi dai drumul. Vreau sa ma strangi pana cand vom deveni o singura persoana... Iti jur ca mi-ar ajunge inima ta, a mea e de prisos. Vreau sa-ti simt respiratia in parul meu rebel, vreau sa imi incetinesc gandurile, bataile inimii, gesturile... pana cand ma voi metamorfoza definitiv intr-un inger. Si atunci sa zbor, sa te iau cu mine in zbor, sa visam amandoi. Azi jur ca nu am nevoie de mai mult decat de tine.

Lasa-ma sa ma pierd in bratele tale, sa ma preling pe buzele tale si sa ma nasc din lumina ochilor tai. Astazi te iubesc mai mult ca ieri. Fa sa te iubesc mai putin ca maine!

Later edit: Mai tarziu a plouat... Acum e intuneric. Doar afara.

0007 for a year