E pentru voi! Totul...

Te-ai obisnuit sa privesti inainte, spre viitor. Recunosti, cu dificultate, ca uneori pierzi multe din prezent, pentru ca esti prea concentrata pe maine... peste o luna... un an... Tot tu te mangai cu gandul ca astea nu sunt in zadar si ca pentru toate este nevoie de putin sacrificiu.

Insa, totul pare sa se ravaseasca cand intervine trecutul. Intamplari sau persoane din trecut, pe care le ingropasei in negura timpului, in crusta uitarii. O forma de autoconservare sau de lasitate. Probabil a doua. Uitasem ca viata nu lasa polite neplatite, la care se aduna dobanda... Sau poate am vrut sa uit. Am vrut sa ignor asta, de parca daca as acoperi soarele cu degetul, el nu mai exista...


Raman adevaratii prieteni, cei care te iubesc, cei care te sprijina... Desi nu sunt langa tine, le simti vorba buna si increderea in tine. Bunatatea lor te face sa continui si sa infrunti totul, cu riscul de a pierde tot... pentru ca nu vei putea pierde tot niciodata... Pe ei, nu! Stii ca cel care te iubeste crede in tine... ca prietena ta de ani de zile te accepta cu miile tale de defecte... ca ai cea mai buna fosta colega de banca, care ti-a desenat patru ani fluturasi si ti-a dat aripi... Ai, de asemenea, un suflet la departare, pe care il simti extrem de aproape si e un exemplu de omenie si creativitate. Ai un sufletel mai mic, care te vede ca un model... nu il poti dezamagi! Nu in ultimul rand... ii ai pe ei, parintii... care tresar la orice problema si zambesc la orice realizare.


































Va am pe voi... iar pentru voi as face orice si cu voi alaturi nu exista piedici suficient de mari sa ma opreasca din visat! Va iubesc! Pe toti...

Uneori si mai mereu

Uneori trebuie sa risti. Sa risti totul pentru visele tale, sa crezi in ele cu toata fiinta ta. Merita chiar sa te pierzi pentru un vis. Unii te vor considera naiv sau sinucigas, dar tu nu vei apleca urechea, pentru ca stii ca ai o stea de atins.

Uneori trebuie sa iubesti fara sa iti pese daca iubirea se va intoarce inapoi. Iar dupa ce esti ranit, sa nu regreti, fiind convins ca ai facut ce trebuia.

Trebuie sa sacrifici lucruri pentru crezurile tale. Asta te va pune mereu in dificultate si iti va lasa o lacrima in coltul ochiului. Da, sa sacrifici lucruri, pasiuni, timp... dar niciodata persoane, pentru ca tu stii ca nu intotdeauna scopul scuza mijloacele. Tu stii ca ranirea persoanelor nu e justificata de visele tale marete.

Nu trebuie sa uiti sa ridici privirea spre cer. Mereu. Sa multumesti, sa oferi, sa ceri.

Desi alergi dupa telurile tale, nu uita sa te opresti uneori si sa apreciezi ce ai. Nu te va ajuta la nimic daca, la sfarsit, dupa ce ti-ai implinit visul, ai pierdut mai mult decat ai castigat.

In lupta ta cu circumstantele nefavorabile, cu neputintele tale nu uita sa zambesti. Mereu.

Azi asa, maine invers!

Viata ofera, intr-adevar, momente de maxima fericire, dar si momente de amagire. Ma intreb care e atitudinea potrivita?
Sa te bucuri de ce e bine, ignorand faptul ca urmeaza sa cazi?
sau
Sa fii rezervat, stiind ca fiind neutru vei trece mai usor peste dezamagiri?
Odata mi-a spus cineva ca e bine sa fii rezervat, sa nu te bucuri prea tare sau sa nu te ridici pe un piedestal. Oricum, aici nu e vorba de vreun caz de supraestimare, ci de valurile vietii. Si repet: Sa fii rezervat? Sa fii o persoana plata? Sa fii un resemnat, stiind ca vei suferi oricum?
Iar daca ceva te agita, sa indepartezi obiectul agitatiei sau sa lupti cu tine pana cand lucrurile se rezolva? Ce e cel mai bine?
Eu caut liniste si armonie. Pacat ca nici macar in mine nu o pot gasi, dar in altii sau in alte situatii...

Tu!

Sa reusesti sa fii altfel. Mai bun. Sa nu te temi sa lupti pentru ce crezi si sa sustii ce esti. Sa nu fii modest, permiteti sa fii apreciat, laudat, atunci cand meriti.
Cand nu meriti, fii realist cu tine, cu posibilitatile tale, observa greselile si incearca mereu sa te autodepasesti. Nu te mai raporta la ceilalti. Tu esti TU. Uneori a fi diferit e minunat, chiar daca vei parea un ciudat neadaptat.
Iarta-i pe ceilalti. Atat greselile, cat si rautatile sa le ierti. Evidentiaza, in schimb, ce te deranjeaza, altadata poate se vor corecta. Fii tolerant si ajuta ori de cate ori ai ocazia. Ignora faptul ca multi nici nu vor multumi.
Nu te multumi cu putin, tu meriti totul. Fiecare om merita totul, nimeni nu trebuie sa se multumeasca cu franturi. Cere totul de la viata. Cere o iubire frumoasa, cere prieteni adevarati, cere primul loc in orice. Asa nu vei pierde niciodata, pentru ca visele tale, fiind inalte, te vor energiza in tot ce iti propui. Sa ceri, dar nu uita sa oferi!
Nu alege calea de mijloc. Nu alege mediocritatea. Ori sa fii fericit, ori infinit de nenorocit. Sa nu iti conturezi viata cu creionul, ci cu stiloul, fara teama! Fii curajos si asumati responsabilitatea pentru tot ce faci. Priveste provocarile in fata. Nu te ascunde, nu incerca sa eviti. Nu are rost. Daca nu le infrunti tu, te vor infrunta ele.
Permiteti sa visezi. Vei gasi in speranta puterea de a trece peste greutati. Crede. Crede sa totul va fi bine, indiferent de forma pe care unele situatii le pot lua. Fii curajos!

La Multi Ani!

A trecut! S-a dus departe tot ce a fost urat in anul trecut, am strans in suflet numai binele si am pasit in noul an cu inima plina de el si de zbor. Anul acesta imi doresc sa pastrez ce am primit pana acum si sa cuceresc noi orizonturi.
Simt ca anul acesta va face o mare schimbare si nu vreau sa incetez sa sper. Schimbare in bine, logic. Daca se va intampla ceva rau, sunt la fel de sigura ca tot cu bine se va finaliza totul. Visele mele sunt mari, dar si Dumnezeu e la fel. Sufletul meu asteapta minunile precum pamantul asteapta ploaia dupa seceta.
Promit ca anul acesta voi avea pe buze zambet si o vorba buna pentru toti. Promit ca voi iubi mai mult. Promit ca voi acorda mai multa atentie detaliilor si ma voi bucura mai mult de lucrurile mici. Promit ca voi lupta pentru sansa mea si ca nu voi renunta usor.
Un an bun tuturor!