Fabulatii tarzii

Noptile vin una dupa alta. Atunci, la timp tarziu, toate spiritele par sa se linisteasca si gandul tau isi recapata libertatea furata de multele probleme de peste zi. Acum, in intuneric, esti mai liber. Acum simti mai multe, acum poti judeca mai limpede. Acum iti permiti sa scrii asa cum vorbesti, sa scrii liber, pentru ca iti vei ierta mai tarziu lipsa de coerenta. Ba chiar, nu te va mai interesa sau vei zambi, citind prostiile nascute de o minte prea obosita.
Frumoasa linistea asta care se lasa ca o cortina. Lasa loc de ganduri ascunse, de aspectul "de culise". Mi-ar placea acum sa traiesc numai in culise. Sa nu vina lumina zilei, cand cortina se trage, iar reflectoarele te orbesc, atat de mult, incat nu te mai vezi pe tine. Cum ai mai aprecia altfel linistea noptii?
Ciudat! Simt de parca mereu in bratele tale e noapte. De parca zumzetul lumii s-a oprit, cortina a cazut, iar eu m-am regasit pe mine, in tine. Fabulatii tarzii... dar cu suflet plin.




Linkin Park - Shadow of the day (Boyce Avenue's cover)
Asculta mai multe audio Muzica

Oameni mari cu suflet de copil...

Oameni mari cu suflet de copil... Asta suntem acum, cand viata se incapataneaza sa ne faca responsabili, cand timpul nu mai are rabdare, cand pe scarile universitatii nu mai poti sari si nici urca cate doua trepte... Acum iti spui in suflet ca a venit vremea sa termini cu toate copilariile, a venit vremea sa fii serios. Sufletul se impotriveste.

Poti sa te minti singur zile intregi. Sa te privesti in oglinda si sa gandesti ca acum esti om mare. La cea mai mica problema, insa, vei reactiona ca un copil. La orice zid inima iti va tremura ca cea a unui copil. In ochi se vor ivi lacrimile. Te vei intreba, logic, daca vei mai creste. Daca ar trebui sa cresti. Cand sufletul tau va primi cu mai putina durere micile piedici ale vietii. Iti pare ca in loc sa te maturizezi, ai devenit din ce in ce mai vulnerabil. Ca toata copilaria s-a strans in tine si ca nu vrea sa te paraseasca. Nici tu nu esti pregatit s-o lasi sa-ti scape printre degete.

Ai fi mult mai multumit, insa, daca macar inima ar fi de om mare. La fel cum e la oamenii mari care pot trece pe strada fara sa vada pe cel ranit, pe cel in nevoie. La fel ca la oamenii mari care pot tipa, care se pot certa, care ranesc fara sa li se stranga lacrimile in ochi. O parte din tine ar vrea sa fie asa. Ti-ar fi mai usor. Nu ai mai tremura la cea mai mica piedica...

Petruţa Cecilia Kuper

Petruta Cecilia este un adevarat talent si ne-a facut mandri, pe noi, romanii... In contrast cu prestatia "Indigo" la New York si Las Vegas, Petruta merita aplauzele unei intregi tari!
Devotamentul pe care il demonstreaza, sensibilitatea si talentul sau te infioara. Pe germani i-a impresionat pana la lacrimi.
Uitati-va pana la final... merita! Felicitari si succes in continuare!

Razvratire

Frigul mintii mele ma cuprinde des. Gândesc prea mult, poate de asta îmi este atât de frig... Uite!
Mâinile mi-au înghetat pe tastele mult prea tocite de visare. Cat poate sa duca o tastatura? Un vis, doua? Ohooo... dar câte lupte cu sufletul meu? Cat poate, săraca, sa înghită din praful de sperantă de pe aripile mele? In fiecare seara se îneacă si tuseste... Chiar mi-a fost teama ca răcise si ea. Sau poate chiar a răcit...
Stii ca timpul e o farsa? Timpul nu exista. Clipa e o notiune inventata de un pierde-vara, care s-a hotărât sa vadă cât pierdem de fapt din viata. V-ar bucura sa stiti ca ati trăit 100000000000000 de ore fără sa lăsati măcar o briza de bine în urma? Atunci de ce sa mai existe timp? De ce sa mai trăim alte 100000 ore după, pentru a regreta ce am făcut sau ce n-am făcut?
Stiti ca toata viata o trăim după norme? Despre ce sa faci, cum sa faci, ce este una, ce este alta. Ca si cum ai inghiti mâncarea deja mestecata de altcineva. Cat de nebuneasca e o renuntare totala la norme? Cat de nebunesc e sa faci ce simti, fără a mai simti responsabilitatea atâtor norme care trebuie respectate?
Daca alegem sa respectam normele o viata, universul iti va cânta docilitatea? Supunerea la recele ratiunii e doar lipsa de curaj si aripa atrofiata. De ce nu cânta nimeni curajul unei zvâcniri din propriul praf? De ce sa luam medicamente ca sa scăpam de răceala ratiunii noastre, dacă putem face cald cu spiritul?!

Intr-o joi cu dragoste

Seara de joi... seara deasa de suflet!





nichita stanescu- intr-o joi cu dragoste