Subscribe

RSS Feed (xml)



Powered By

Skin Design:
Free Blogger Skins

Powered by Blogger

28 februarie 2009

atat de aproape...


ma incanta ideea primaverii, a martisoarelor, a dorului satisfacut de verde. de o saptamana, langa monitorul plictisit sunt ghiocei, printre cei mai frumosi pe care i-am primit vreodata...
sper sa tina mai mult visul meu. totusi ma sperie reveria mea, stiu ca din ea, trezirea va fi si mai dureroasa. dar nu vreau sa ma opresc.
mi-a fost atat de dor de senzatia aceasta, ca acum ma simt neindemanatica si ma tem in fiecare clipa ca m-as putea trezi.
trebuie sa recunosc ca nici prin gand nu mi-a trecut ca primavara va veni si in sufletul meu. am asteptat-o si anul trecut, dar a intarziat.
visez la o primavara vesnica...

25 februarie 2009

Vis de aproape prima primavara


Maine ma voi trezi plina de roz si voi savura fiecare raza de soare si o voi canta. Maine vreau sa-mi recalculez gandurile, vreau sa rup cartile si sa merg pe drumul interzis.
Toata visele si visurile de asta seara sunt pavate cu ghiocei culesi intr-un an jumatate. De ce sa nu-mi permit sa zbor pana la orgoliul vostru si sa va resetez? Eroare...! BUM! Ploua cu violet, cu spini de trandafiri, cu nori fara soare, cu pasari fara aripi. Ploua cu d-alde voi, astia de sunteti cum sunteti, ca m-ati trezit din vis.
Mos Ene pe la gene...

[pauza]

mi-a rancezit zambetul pe buze...


24 februarie 2009

a cazut cortina.


am cam obosit sa umplu spatiile goale ale mintii mele cu explicatii rozalii pentru un verde care am intarziat sa-l deosebesc de recele iernii... iar! totusi, placut acest sentiment de abandon al propriilor ganduri. in noaptea asta voi privi pana tarziu in intuneric. doar pentru ca asa vreau. pentru ca dincolo de el se afla refuzul meu de a mai gasi un inteles la toate.

e ciudata linistea asta, e chiar obsedanta tocmai pentru ca nu imi mai pot auzi gandurile de ea.

perfect! incepe o era a sentimentelor. a prima-verii. o era a "tu"-ului, in care ma voi pierde printre instinctele mele si chiar voi savura asta. fara regie. punct.

17 februarie 2009

...........




Imi este dor de scris si de cei 3 cititori pe care ii am. Nu obisnuiesc sa ma mint ca blogul acesta este important pentru cineva, dar pentru mine are o insemnatate maxima, chiar daca postez destul de rar.


Timpul nu prea mai are rabdare cu mine... Totul se comprima, evenimentele se deruleaza intr-un ritm halucinant, iar eu nu ma pot opri asupra niciunuia sa ii extrag invatamintele. Dar, de asemenea, ma incapatanez sa nu fac din acest blog un jurnal online. Nu cred ca ar mai avea aceeasi alura daca as scrie mult si prost despre intamplari banale ale vietii mele.


In penultima vacanta de scoala a vietii mele am fost in prima si ultima excursie cu clasa. Imi este dor de cota 2000, de gratarele noaptea tarziu, de bancuri pe saturate, jucat mim, ras pana la isterie si chiar de 10 km parcursi pe jos pana la cota 1400. Ma amuz de momentele cand abandonam drumul si cadeam in genunchi in zapada, epuizata pana la refuz, dar e frumos cand cineva te impulsioneaza si te convinge ca poti reusi orice. Excursia a fost insa marcata si de o usoara tendinta a mea de a nu ma evidentia in niciun fel, de a trece neobservata...


Nu am avut prea mult timp de visare apoi... Imediat cum a inceput scoala, cel mai utilizat cuvant a fost "bac", dar si psihologie, pentru ca anul acesta vreau sa particip iar la olimpiada.


Pe alte planuri, situatia a fost si mai tulbure. Inca astept un rasarit. Poate mosul vrea sa vina mai tarziu si eu nu ii permit... sau poate motivele mele de tensiune sunt reale.


Tot astept rasaritul...

1 februarie 2009

In colaps...

Ce sa scriu cand ar fi atatea de zis? Ce sa selectez din atatea emotii, atatea trairi? Bun si rau la un loc... prieteni si dusmani, aparente si realitate...