Banc... :D

Am citit asta pe internet... si nu ma pot abtine sa il postez!

Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii: Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios... Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade. Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste:
- Doamneeee!!!
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios, cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel, sa devina ursul crestin.
- Foarte bine, raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate ... Amin !

____

de pe http://pheideas.blogspot.com/ :)

Metamorfoza

Uneori cursul vietii te duce in situatii din care ai vrea sa evadezi intr-o clipire. Nu mereu iei hotararile corecte. Nu mereu esti corect fata de propriile asteptari si principii. Uneori esti nejustificat de hotarat intr-un aspect, incat impiedici sa se intample un lucru bun, alteori lipsa de hotarare te doare, pentru ca ai permis altora sa abuzeze de naivitatea ta. Este bine sa inveti sa spui "NU", insa sa inveti si cand sa-l folosesti. Este bine sa fii serios, insa sa stii cand.

Toata aceasta palavrageala, pentru ca evit sa vorbesc la persoana I. De multe ori am fost ranita, fara sa inteleg daca meritam asta sau daca durerea mea a bucurat pe cineva. Am incercat sa gasesc motive, sa incriminez sau sa justific persoane sau intentiile lor. Am obosit repede sa fac asta, pentru ca ma epuiza de energie. Nu ma mai puteam focaliza pe nimic, totul parea o alergatura dupa nimic.

Cand mi-am gasit puterea in iubire, am incetat orice joc al mintii si mi-am asumat complet orice vina. Am gandit ca naivitatea mea sau prostia mea m-a adus in toate acele situatii. Atunci am gasit puterea sa ii iert pe ceilalti. Inca nu am reusit sa ma iert pe mine si nici nu stiu cand voi face asta. Insa, am invatat sa merg mai departe, cu ochii spre orizont.

Mi-am gasit alte repere. M-am metamorfozat in ceva mai puternic, mai hotarat, mai dedicat propriilor principii.

Si nu numai eu sunt responsabila de faptul ca acum privesc altfel lucrurile...

Lectia zilei - 25 august

Pescarul şi stelele de mare

La apusul soarelui, un domn se plimba pe o plajă. Puţin cate puţin

incepu să distingă profilul unei persoane, indepărtate. Ajuns mai

aproape văzu că omul, un pescar al locului, se apleca in continuare

pentru a aduna ceva, ce apoi arunca in apă.

Neobosit lansa in mare ceea ce aduna, cu braţele pline. Apropiindu-se

mai mult, domnul inţelese că pescarul aduna stele de mare pe care

valurile le-au depozitat pe plajă; una cate una, apoi le arunca in apă.

Puţin ncurcat se apropie şi-l ntrebă pe pescar:

„Prietene, pot să ştiu ce faci?”

Pescarul ii răspunse:

„Reaşez aceste stele in ocean. Din cauza retragerii mării s-au impotmolit

pe plajă. Dacă nu le arunc in apă, in puţin timp aceste sărace creaturi

vor muri."

„Inţeleg! – replică domnul – Dar stele impotmolite pe plajă sunt

milioane. Nu poţi pretinde sa le salvezi pe toate! Şi, probabil, acelaşi

fenomen se produce pe sute de plaje de-a lungul coastei. Nu-ţi dai

seama că munca ta este practic inutilă? Nu vei schimba nimic”.

Pescarul se aplecă, luă o altă stea, o aruncă in mare şi zise:

„Se va schimba totul, pentru această creatură mică.”

Un gest de iubire autentică nu este niciodată inutil. Mai ales dacă devine

preţios pentru cineva sau, cel puţin, va face să se nască ulterioare gesturi

de iubire.

___________

de don Ezio Del Favero

MiSs U !!

I Will Really Miss U ! - Funny videos are here

Imi este foarte dor! Te astept sa te tin in brate...

Lectie de optimism!

Imi place sa visez. Sa visez mult, chiar daca sunt dezamagita uneori. Sa sper ca poate fi bine, ca este bine. Poate ca ma amagesc... Poate ca am incredere prea multa si scepticism prea putin. Poate ca atitudinea asta nu imi aduce decat de pierdut. Poate ca mereu voi regreta niste lucruri pe care le-am facut cu prea multa naivitate, dar e mai bine sa regreti ce ai facut, decat sa regreti ce nu ai facut.

Trebuie sa invatam sa ne asumam riscuri, pentru ca altfel nu vom afla nici iubirea, nici succesul, nici nimic din ce ne aduce fericirea. Trebuie sa invatam ca fericirea este construita din lucruri mici si ca nu trebuie sa asteptam momente importante pentru a simti ca plutesti. Sa nu mai asteptam sa primim mereu fara munca, fara sa asteptam ca ceva sa fie usor, pentru ca tot ce este important se obtine cu sacrificii si munca. Asta nu inseamna ca nu putem mereu zambi, ca nu putem imprastia buna dispozitie in jurul nostru, ca nu ne putem apropia oamenii prin intentii bune.

E foarte bine sa te implici, sa pui suflet intr-o activitate, dar e la fel de important sa stii cand sa te detasezi, pentru o privire de ansamblu, sau pur si simplu, pentru a renunta la ceva ce a luat o turnura neasteptata. Viata e plina de neasteptat. Bucura-te, viseaza, traieste asa cum crezi ca e mai bine pentru tine si altii, nu cum iti dicteaza alte persoane care iti vor binele. "Binele" este subiectiv, fiecare persoana are alta viziune despre fericire. Indrazneste sa fii tu cel care face o schimbare, sa fii tu insuti, sa iubesti tot pana la epuizare, pentru ca apoi sa iti gasesti puterea in iubirea intoarsa de la altii.

Totul in viata asta are un revers. Incearca sa faci bine, pentru a primi bine. Daca vei observa ca nu e asa, probabil nu ai deschis destul de bine ochii sau esti nerecunoscator.

Fii omul care iti doreai sa fii cand erai copil. Corect, zambitor, iubit. Nu te maturiza in sensul rigid si aspru. Permite-ti tie sa faci nebuneli, simte ca traiesti. Nu judeca, doar iarta. Este o forta mai puternica care vede totul.

Putem face toate astea? ... Va provoc!

...

Incerc sa ma gasesc pe mine printre amalgamul acesta de intamplari fara noima. Am senzatia ca am ramas in urma cu lectiile pe care viata tot incearca sa ma invete, parca am pierdut sirul, iar acum nu pot intelege decat pana la un punct, dupa care sunt incapabila sa ma adaptez, sa reactionez.

Raman intr-o reverie care se sparge de neimplinirea gandurilor ascunse. Raman la fel de singura cum ma temeam sa fiu.

Linistea asta e o binecuvantare si un blestem, totodata... Atat de liniste, ca gandurile sonorizeaza pana cand umplu intreaga fiinta de derizoriu. Vreau sa ma pierd intr-o imbratisare oarba, lunga, calduroasa...

Retrospectiva in suflet

La provocarea lui Bau Bau... voi cauta in cutiuta mea cu amintiri despre ultima perioada si va voi impartasi si voua. Despre ce a insemnat pentru mine sfarsitul liceului, despre ce a insemnat pentru mine despartirea de colegi, cum m-au afectat emotiile bacului si admiterea la facultate...
Liceul a fost o perioada foarte frumoasa, desi au fost momente si mai usoare, si mai grele... Cu toate astea, liceul a fost perioada mea de maturizare, in masura in care pot vorbi de maturizare la 18 ani... In clasa a IX-a ma intrebam de ce am ales Liceul Pedagogic, mi se parea ca toti profesorii sunt imposibil de nedrepti, ca locul meu nu este acolo, ca brusc sunt teribil de proasta si ca nota mea e 5... cu indulgenta...
Clasa a X-a. Cele mai mari prostii facute de mine. Cel mai tulburat an, din toate punctele de vedere. Sentimente intense. Ideea zilei oferita mereu de Adina. Sprijinul lui Ciole.
Clasa a XI-a... Cei mai multi fluturasi, cele mai puternice emotii, cea mai pura fericire. Iubirea care sterge tot ce a fost, care iarta tot, care molipseste, care vindeca celelalte probleme. Emotii la ideea ca se apropie bacul.
Clasa a XII-a. Neputinta la faptul ca trece timpul si va veni momentul cand voi spune la revedere colegilor. Dor nespus de inainte de a ma desparti de ei. Toleranta. Majorat surpriza. Iubire si sprijin. Nesiguranta viitorului.
Bacul... Un foarte mare Bau-Bau! Am avut parte de sprijin, de ajutor de la Doamne Doamne si totul a fost bine. Am luat peste 9. Acum nu mai vreau sa aud de matematica! Imi este dor de psihologie, de romana... A urmat admiterea la facultate. Am intrat la buget, aici, in Galati. Am dat si titularizarea pentru post de educatoare... Am ocupat un post la Cucuiata din Deal. Anul acesta oricum nu profesez... Pe viitor, cine stie?
Acum ma pregatesc de concursul copiilor la Dans Sportiv, incerc sa ii pregatesc cat mai bine. Sper sa ii vad fruntasi. Viata are in continuare un ritm ametitor.
Un singur lucru imi doresc, insa, sa nu se fi intamplat... Despartirea de colegi. Imi vor lipsi. Imi lipsesc deja. Studentia nu stiu ce va aduce, sper ca oameni de calitate. Nu vreau ca imaginea mea despre jurnalism si integralitatea oamenilor care lucreaza in domeniul asta sa se schimbe.
Cam atat... Acum impartasesc cu voi un filmulet comic facut de o colega la sfarsitul clasei a XII-a.

Legi ale vietii necunoscute inca...

Probabil viata toata e formata din contraste, din bucurii mari asezate langa dezamagiri la fel de mari. Ca si cum ai pune lacrima langa zambet si durere langa placere. Cum sa inveti sa fii constant daca viata nu e deloc asa? In momentele de fericire, trebuie sa fii constient ca va veni un moment in care vei regreta sperantele facute in zadar, atunci cand te amageai ca totul are o rezolvare fericita.

Unde e adevarul? Si unde se afla echilibrul in toate astea? Cineva imi zicea, acum multi ani ca, pentru a nu suferi foarte mult in viata, trebuie sa eviti sa te entuziasmezi foarte tare, pentru ca atunci cand vei cadea, impactul va fi puternic... doar esti in al 9lea cer... Pare logic. Dar poti trai cu ideea ca raul pandeste la orice colt si ca nu iti poti permite sa te bucuri prea mult?

Aceeasi persoana imi spunea ca nu e bine sa te increzi in oameni, pentru ca oricum, la un moment dat, ei te vor dezamagi. Iar foarte logic. Dar poti sta in singuratate, izolandu-te din teama sa nu fii ranit? Iti poti permite sa nu iubesti niciodata, chiar daca stii ca vei regreta sentimentele depuse in cineva? Iti poti permite sa refuzi sa simti iubire, incredere, bucuria unui colectiv... toate astea doar pentru a te proteja?

Cine poate trai cu ideea ca orice miscare poate duce la ceva rau? Cine poate sa isi stapaneasca un zambet, doar la gandul ca acelasi obraz care acum lumineaza de fericire, mai tarziu va fi strabatut de siroaie de lacrimi? Cat de uman ar mai fi un om care ar putea toate astea?

Si atunci durerea ar fi o lege a lumii, dezamagirea la fel...

Vis langa tine

Ma bucur atat de mult cand deschid ochii si te gasesc langa mine... E ca si cum, desi abia m-am trezit din vis, intru intr-o visare mai dulce. Ca si cum realitatea toata ar fi un vis implinit si universul tot ar conspira pentru fericirea mea, a noastra.

Clipele cu tine nu fac parte din timpul obisnuit, sunt rupte dintr-un atemporal al iubirii, de aceea cred ca pierd atat de des notiunea timpului si imi pare ca timpul zboara...

Desi visele se distrug la contactul cu realitatea, eu sper sa construim ceva ce sa sfideze neincrederea scepticilor. In timp, cu incredere. Cu rabdare. Cu iubire mai ales.