Subscribe

RSS Feed (xml)



Powered By

Skin Design:
Free Blogger Skins

Powered by Blogger

30 decembrie 2008

Copiii inumanitatii...

Nu totul e roz, nu totul e bunatate. Pentru unii din noi e numai gri, cu rare sclipiri de speranta. Unii s-au nascut pentru suferinta, inca din frageda copilarie.
Unii au murit inca inainte sa cunoasca ce e viata sau sa aiba constiinta unei familii... Unii nu au apucat sa afle caldura unui suflet si afectiunea. Au murit pe paturi reci in pielea goala, izolati de restul lumii, fara sa vada lumina soarelui, fara sa fie vreodata spalati, fara sa fie vreodata hraniti suficient...
Putinii ani i-au petrecut in suferinta pentru ca erau o rusine pentru societate... chiar si pentru propria familie...
Cunoasteti copiii nimanui... Un motiv in plus pentru care urasc comunismul!


25 decembrie 2008

Craciun Fericit !!


Craciun Fericit! Este o perioada minunata... zilele acestea sunt minunate, abunda in lumina, in iubire, in intentie buna si ganduri de buna credinta. Acum suntem altfel, visam la teluri inaltatoare, prindem aripi pentru a ne inalta la nori, daruim si primim.

Ce poate fi mai minunat? Totul e viata, credinta, armonie... sau poate asa vreau sa vad eu. Cred in spiritul craciunului si cred ca acum se pot intampla multe minuni. Si cred, de asemenea, ca acesta este momentul in care trebuie sa aduni in jurul tau toata familia, pe cat posibil. Acum este momentul sa te bucuri de bradul frumos impodobit si sa te regasesti printre globuri. Acum sperantele se ridica la nori in sunete de colinde si clinchet de clopotei.

Anul acesta imi lipseste din nou ceva de Craciun. Nu le putem avea pe toate, nu? Sunt insa foarte impacata cu mine si resemnata, pentru ca Il simt pe Dumnezeu mai prezent ca niciodata.

Si ce vreme urata a fost pana acum! In prima zi de Craciun a nins insa cu fulgi mari si pufosi. Iar noaptea de Craciun, cu o liniste nemaiintalnita, cu multe lumini in ferestre si in suflet...

Acum e vreme de visat si de iubit. E vreme de facut planuri si sperante. E vreme de daruit. E vreme de zbor inaltator al sufletului...





Celine Dion - The Magic of Christmas Day ..
»

15 decembrie 2008

Miros de sarbatoare


Vin sarbatorile! Desi acum sunt foarte ocupata cu serbari ale copiilor de la dansuri, cu serbarea de la gradinita, dar si serbarea clasei, sunt multumita si linistita.

Ador perioada asta, este mereu plina de cantec, de iubire, de lumina. Am fost intr-una din aceste zile la o clasa a IIIa, iar o fetita mi-a spus ca doreste de la Mos Craciun armonie si pacea care era cand s-a nascut Iisus Hristos. Am ramas profund impresionata. Incredibil cat de curat gandeste un suflet de 10 ani!

Ne mai citim!

1 decembrie 2008

La Multi Ani, Romania!

La Multi Ani! Astazi se implinesc 90 de ani de la Unirea de la Alba Iulia. E ziua noastra, a tuturor!
Suntem romani, fie ca ne mandrim de asta, fie ca o spunem cu jumatate de gura si de suflet. Avem de ce sa fim mandri, insa daca vom lasa valorile sa paleasca in fata aspectelor negative, nu vom iesi niciodata din acest cerc vicios.
Va voi demonstra ca avem de ce sa fim mandri prin filmuletul de mai jos. [:)]


30 noiembrie 2008

Ruga

Am gasit o melodie minunata, cu versuri pline de inteles si cu multe vibrari de suflet. Sper sa va placa. In cinstea primei zile de iarna, cand sufletul trebuie sa ramana mai cald ca oricand.



O ultima zi de toamna

Si s-a dus toamna... Ce a lasat? Sincer... nu stiu. Imi pare rau ca toamna aceasta am fost prea grabita sa observ toata frumusetea naturii pictata in culori de basm.
Tot toamna ramane anotimpul sufletului meu!
Astazi a fost o zi plina de lumina, plina de zambet. Am intalnit persoane noi si am redescoperit convingerea ca Dumnezeu are grija de tot si ca nimic nu e intamplator.
Melodia de mai jos este una din preferatele mele...





Dana - Te iubesc
Asculta mai multe audio Muzica »

29 noiembrie 2008

Eu cu cine votez?

Da... si sunt majora... si trebuie sa-mi exercit maine pentru prima oara dreptul de vot!
Inca nu stiu ce vreau sigur. Intre propunerile demne de luat in seama se afla o tanti care zambeste frumos, singura tanti din campania asta electorala (un motiv destul de bun s-o aleg) dar si un nene tanar cu o fata de copil si cu o privire calda. Stiu ca am niste criterii de selectie infantile, toti au asa criterii, numai ca nu le recunosc. Mai e si nenea doctor care aparea la televizor, am mers o data cu el in maxi-taxi, iar toata lumea l-a salutat. Oare toata lumea aia o sa-l si voteze?
Deci acum sunt cetateanul turmentat... Eu cu cine votez? Mai am timp pana maine, dar daca nu ma hotarasc, mai ramane si varianta cu "Ala bala portocala".
Un mic sfat: Votati! Daca nu alegeti voi, vor alege altii pentru voi. Veti avea macar siguranta ca ati facut ce tinea de voi.

26 noiembrie 2008

defulare.......

Astazi am ramas pierduta in clipa suspendata intre orgoliile noastre. Gandurile mi s-au ravasit si s-au amestecat pe tastatura, incat nici macar nu judec coerent.
Stii senzatia de apasare de pe suflet? Cunosti momentul subtil de pierdere a realitatii?
Nu, nu esti tu de vina. Poate eu... poate... Sau poate e viata asa, sau poate asa este scris. Sa primesc o palma de fiecare data cand cred ca am atins cu mana coltul unui nor.
Refuz sa gandesc, sa caut cauze, scuze, vinovati. Astazi refuz sa ma mai amagesc cu franturi de vise. Astazi imi asum rolul de condamnata fara sa cartesc, fara sa ma impotrivesc.
Azi vreau sa uit...

25 noiembrie 2008

Stai !



O melodie de vreme ploioasa. si ploua. cu regrete.
ne grabim... sa murim?

24 noiembrie 2008

Ceva in aer...


Vineee Craciunul... Mai exact luna decembrie. O promisiune de indeplinit. Mai multa rabdare, mai multa lumina, la fel de multa iubire, insa mai bine exprimata.

In parcul din apropiere astazi puneau bradul... Sfarsitul acesta de saptamana a nins... Totul pare sa vesteasca sarbatorile de iarna. Iar eu... sper, iubesc, daruiesc.

21 noiembrie 2008

Back on road


Dupa doua saptamani crunte, cu o stare de spirit daca nu la pamant, atunci in deplin picaj, dupa tensiune, tristete si vreme de furtuna, rasare soarele.

Era de asteptat ca va veni momentul in care voi spune "Pentru ce m-am consumat atat?", insa in acele momente nu vedeam padurea de copaci. Oricat ti-ar pune la incercare rabdarea si intelepciunea incercarile vietii, totul depinde de perspectiva din care privesti. Daca te vezi de la inceput pierzand, asa va fi. Nu ai de ce sa-ti fie teama... sau da?

De oricei cand mi-e frica de ceva... ma tem sa nu pierd ce am. Nu cer mai mult decat am, iar asta nu e modestie, ci doar recunostinta pentru lucrurile marunte din viata mea care ma fac fericita. Viata oricum va schimba multe pe parcurs, dar voi incerca mereu sa pastrez langa mine ce conteaza cu adevarat... adica persoanele care merita. Datorita lor am invatat multe.



Ca veni vorba... sau scrisul de persoane importante... Azi am facut poze pentru diploma si pentru sfarsit de clasa a XIIa. Cam prematur poate, dar a fost unul dintre acele momente cand simti ca viata are un ritm mult mai rapid ca al tau, iar tu privesti debusolat, ca in urma unui tren pe care l-ai pierdut. Imi veti lipsi mult!

9 noiembrie 2008

Aripa de inger ranita


Nu ma intreba ce vreau acum, ce caut in tine, ce vreau sa testez la mine... Totul e neclar, un strat gros de bruma s-a depus peste visele si asteptarile mele.

Desi am asteptat mereu sa apari in viata mea, desi te simt si cand nu imi esti aproape, desi te visez si in intunericul noptii, ceva intervine intre noi, iar sufletul meu suspina in linistea clipei de declin.

Priveste-ma! Sunt eu, cea dintotdeauna, cea care mai devreme te-a strans in brate si si-a dat sufletul in mainile tale... Sunt eu!... cea pentru care esti centrul lumii ei, care te priveste luminoasa, asteptand un zambet. Sunt aceeasi Axel, cea care deghizata intr-un copil capricios, nu vrea decat caldura sufletului tau.

Acum... simte-ma!

8 noiembrie 2008

Ideea zilei - 9 noiembrie


Nu te întreba ce are lumea nevoie; întreabă-te ce te face pe tine viu. Apoi mergi si împlineste acel lucru. Pentru că lumea are nevoie de oameni vii.

__________
Howard Thurman

25 octombrie 2008

Praf de stele... pe gandurile mele



Minunata melodia... Sunt in visare... Si nici nu vreau sa ma trezesc! Nu acum! Lasa-ma asa... lasa-ma sa te simt, lasa-ma sa simt vibratia sufletului tau!

24 octombrie 2008

Lectia zilei - 24 octombrie


Spuse-o foaie albă-ca-zăpada: "Nepătată am fost creată şi nepătată voi rămâne mereu. Prefer să fiu arsă şi să devin cenusă albă decât să sufăr ca ceva negru să mă atingă sau ceva murdar să se apropie de mine." Călimara, auzind vorbele spuse de foaia de hârtie, a râs în negreala inimii ei, dar nu a îndrăznit niciodată să se apropie de ea. Creioanele colorate au auzit si ele, dar nici ele nu s-au apropiat de ea. Si astfel foaia de hârtie albă-ca-zăpada rămase pură si nepătată pentru totdeauna, dar goală în puritatea si nepătarea ei.



__________


Kahlil Gibran, "Deschizătorul de drumuri"

21 octombrie 2008

Happy 18`s !


Sambata a fost o zi care imi va ramane mereu in minte. Impreuna cu colegutii mei si prieteni apropiati am sarbatorit 18 anisori ai mei. Tot atunci mi s-a organizat cea mai frumoasa surpriza care am avut-o vreodata.

Si nu exagerez! Cu doua saptamani inainte colegii, mama, dar si cel iubit au complotat. Astfel cu doua saptamani inainte de ziua mea eram anuntata ca nu pot veni persoane importante, ca va lipsi cea mai importanta persoana, ca nu am lasere si orga de lumini. Mama ma chinuia si ea acasa, spunand ca inseamna ca ceilalti nu sunt interesati de mine. Totul era in nuante de gri cand venea vorba de majoratul meu, iar eu eram abatuta.

Sambata insa am fost alungata de acasa cu un pretext in autogara... unde am stat aproape doua ore.In drum spre casa ma gandeam ca nimeni nu m-a sunat, nici macar mama sa ma certe(!!!). Cand am ajuns, casa imi era plina de invitati. Ei intre timp instalasera boxe, lasere, lumini... etc. Pe iubitul meu l-am gasit ascuns in balcon, iar seara aceea a fost una rupta din basme.

Multumesc din nou tuturor! A fost un majorat al fluturasilor! M-am simtit o printesa alaturi de printul sau, m-am simtit iubita, apreciata! Toti ocupati un loc deosebit in inima mea!

Mai mult sau mai putin copil


Da. Acum sunt majora cu acte in regula... continuarea suna cam asa: CE DACA? Eu raman ceea ce sunt, un copil in suflet. V-am mai explicat in nenumarate randuri de ce copiii sunt deosebiti, in viziunea mea. Ii invidiez si incerc sa fur de la ei cate putin.

Cel mai rau imi pare ca mi-am pierdut INOCENTA. Imi pare rau ca atunci cand mi se spune ceva, trebuie sa ma intreb daca e adevarat, sa-mi ridic un semn de intrebare. Banuiesc ca este o masura de autoconservare, am fost putin(mai mult) mintita in relatiile cu cei din jur atunci cand credeam orbeste in ei. Si totusi ce e de facut?... O fi asta MATURIZARE?

Ca veni vorba de copii... Astazi a fost ziua de practica curenta. La grupa mica, un copil plangea pana si cu lacrimile care nu le mai avea. La inceput, nu stiu de ce, m-am amuzat de el. O colega ii spunea sa taca, iar el sughita si incepea iar. M-am simtit vinovata si l-am luat in brate (ce sentiment placut! o bucatica de carne cu un suflet mare!) si am aflat ca plangea ca nu-si poate inchide bluzita. (...)

Promit solemn, mai ales in fata mea, ca voi fi corecta, voi iubi, voi spera si visa cat pentru toti daca e nevoie. Voi fi ce au sperat cei care au crezut in mine. De dragul tuturor celor care ma iubesc, voi deveni OM.

16 octombrie 2008

La la la... :)


Imi este dor de voi! Imi este dor de blog! Atat de mult l-am negrijat, incat acum cand l-am conectat mi-a cerut parola, desi e setat cu parola automata...

Acum sunt un camp de batalie... intre fericire si tristete, intre gri si roz... intre copilarie si maturitate. Maine fac 18 ani... suna urat, nu? De fapt, suna groaznic, insa nu vreau sa ma schimb nici de fel! Desi saptamana asta m-am chinuit cu copiii mei pentru concurs la Bucuresti, azi mi-au facut o surpriza placuta. Mi-au oferit atatea flori, incat am pus-o pe mama serios pe ganduri sa mai cumpere vaze.

Una calda, una rece... intre timp am observat ca in oras nu mai avem facultate de jurnalism. Asta mi-a cam stricat gandurile, dar...

Whatever... nu sunt prea coerenta, pentru ca nici gandurile mele sunt la fel acum, iar eu vreau sa fiu sincera cu voi, dar mai ales cu mine. Da! Cu mine, aia de 17 ani, 364 zile si 22 ore.

5 octombrie 2008

Ratacire sentimentala


Astazi, desi toamna, soarele se incapataneaza sa incalzeasca.. si incalzeste suflete, sperante amortite... lumineaza priviri intunecate si coloreaza fete palide si trase de suferinti. Astazi mai mult ca niciodata vreau sa ma pierd in bratele tale, sa raman acolo absenta, in timp ce sufletul meu face piruiete.

Astazi, desi cald, vreau sa ma mai incalzesti, sa ma cuprinzi puternic in brate si sa nu-mi dai drumul. Vreau sa ma strangi pana cand vom deveni o singura persoana... Iti jur ca mi-ar ajunge inima ta, a mea e de prisos. Vreau sa-ti simt respiratia in parul meu rebel, vreau sa imi incetinesc gandurile, bataile inimii, gesturile... pana cand ma voi metamorfoza definitiv intr-un inger. Si atunci sa zbor, sa te iau cu mine in zbor, sa visam amandoi. Azi jur ca nu am nevoie de mai mult decat de tine.

Lasa-ma sa ma pierd in bratele tale, sa ma preling pe buzele tale si sa ma nasc din lumina ochilor tai. Astazi te iubesc mai mult ca ieri. Fa sa te iubesc mai putin ca maine!
Later edit: Mai tarziu a plouat... Acum e intuneric. Doar afara.

1 octombrie 2008

0007 for a year

29 septembrie 2008

Contra Cronometru

Nu vreau sa cresc! Nu vreau sa cresc... deja mi se pare infiorator sa fii mare, vreau sa raman copilul care ma simt, cel care nu face compromisuri, cel care nu se teme sa fie el!
Vreau sa fiu copilul care are curajul sa vada ce altii nu vad, iar in momentele de teama sa se retraga in coltul lui secret si sa planga pana cand va ridica iar ochii plini de speranta. Vreau sa fiu copilul care am fost, cel pe care tatal il ghida, cel care se mira de mama prea inalta pentru 7 ani ai lui...
Imi este dor sa fiu copilul care am fost. Unde a ramas INOCENTA? Pierduta prin colturile sufletului?
Doar un alt copil imbatranit inainte de timp...




Martina McBride - Concrete Angel

24 septembrie 2008

Nature Terminator


Am descoperit astazi un site pe care poti calcula cat CO2 eliberezi. Rezultatul meu e infiorator. Voua ce rezultat va da? Linkul este http://actonco2.direct.gov.uk./index.html

22 septembrie 2008

Ganduri de Inceput de Scoala


Bine v-am regasit! A trecut ceva timp de cand nu am mai scris... de fapt nu stiu daca a trecut atat, dar asa simt... Poate datorita faptului ca s-au intamplat multe intre timp.
A inceput scoala... Ultimul an de liceu, iar cel mai des cuvant auzit de la inceputul scolii a fost... BAC! Si inca de acum ce o sa ma bantuie cuvantul asta! Da... si matematica...
Joi am fost plecata la Bucuresti, la prezentarea unui proiect, proiect care de altfel, nici nu mi-a placut, insa datorita lui am obtinut radio in liceu, iar pentru acest lucru... VIVA PRO FM! Partea mai putin placuta a plecatului la Bucuresti este ca m-am cam pierdut prin ochii spectatorilor, m-am ratacit printre cuvinte si pierdut iremediabil in spatiu. Cu alte cuvinte... m-am blocat. Nu mi se intampla des, dar suficient de des ca sa-mi puna niste semne de intrebare... Eu vreau jurnalism in viitor, dar nu ar trebui sa am trac si emotii care sa ma impiedice sa transmit ceva... Oare sunt eu potrivita pentru asta? Asta imi place, asta visez sa fac si sunt dispusa sa fac eforturi pentru asta...
Trebuie sa recunoasc ca deja imi este dor de programul de pe timpul verii, acela in care eu hotaram cum dispun de timpul meu... si acum hotarasc eu, dar timpul meu liber este mult mai putin si exista multe constrangeri.
Ca o concluzie, nu ma pot numi nefericita inca. Ma simt impacata cu mine si gata de luptaaaaaa ... adica de Bac...
[Nu uita ca orice razboi e mai usor in DOI !]
Va las cu una din melodiile mele preferate.








Bitza - Razboi in doi

15 septembrie 2008

Lectia zilei - 15 sept


Cu voce timida si ochii plini de asteptare, micutul priveste pe tatal sau si-l intreaba “Taticule, cat castigi pe ora?”

Tatal cu un zambet sever raspunde:“Auzi, fiule, aceste lucruri nu ti le spun nici tie, nici mamei tale…”

Copilul insista: ” Dar taticule, spune-mi cat castigi pe ora?

Reactia tatalui a fost putin severa, dar ii raspunde: “Cinci dolari pe ora”

Atunci copilul intreaba: “Tata poti sa-mi dai 2 dolari?”

Tatal s-a suparat si cu multa bruschete ii spuse: “Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te, deja trebuia sa dormi si sa nu ma mai deranjezi…baiat profitor!”

Un pic mai tarziu, tatal reflecta asupra problemei, se simte vinovat si nu poate urmari programul TV. Se gandea ca poate copilul avea nevoie de bani ca sa cumpere ceva de mare interes pentru el, se ridica si pleca spre camera copilului. Cu voce timida intreba:
- “Dormi fiule?”

- “Nu tata….”

- “Asculta fiule, aici ai cei 2 dolari pe care i-ai cerut…”

- “Multumesc taticule” spuse copilul si bagand manutele sub perna mai scoase trei dolari.
- Atunci spuse: “Taticule, acum sunt fericit….am deja cinci dolari”

- Bine, fiule, acum spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani?”

Copilul raspunse : “Taticule,ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?

__________


Din ce in ce mai mult suntem martori la cum timpul devine una dintre cele mai importante resurse care le avem. Pacat ca de multe ori preferam o ora suplimentara pentru bani decat o ora cu cei iubiti... pentru fericire. De prea multe ori ca sa castigam ceva platim un pret prea mare. PUTEM AVEA TOT CE NE DORIM DACA STIM SA ALEGEM!

Emotie de toamna




Ingerul blond...

A venit toamna... acopera-mi inima cu ceva... mai bine cu umbra ta!

Jurnal de inceputuri


Si a venit toamna... Si a inceput scoala... si se simte... Respir aerul melancolic al toamnei, simt apasarea ploii, dar si determinarea puternica de la inceputul scolii.
Ciudat, deja simt dor fata de liceul meu, care incet-incet devenise o a doua casa pentru mine... imi este dor de colegi, pe care acum i-as strange tare in brate si as glumi cu ei la nesfarsit. Asa incepe orice inceput, greu. Acesta e insa inceputul sfarsitului de scoala, inceputul emotiilor, inceputul sfarsitului unei etape din viata noastra.
Azi a plouat... o ploaie rece de toamna. Si inca ploua...

8 septembrie 2008

Ideea zilei - 8 septembrie


"Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost."


__________
Octavian Paler - Desertul pentru totdeauna

2 septembrie 2008

Inca de mici



Dragostea INVINGE, Dragostea NU moare, iar noi pentru asta stam in picioare !

1 septembrie 2008

No way back


Acum sunt spectator la spectacolul vietii. Nu, nu se intampla asta prea des, dar acum... viitorul pare incert, lumea pare inselatoare, iar eu sunt nesigura. Nu neaparat nesigura pe mine, dar oarecum speriata de... tot?!
Azi am inteles pentru prima oara ca am crescut. Sau, mai bine zis, azi am deschis ochii si nu m-am mai ascuns de realitate. Trec a XIIa, voi da Bacul, care pentru mine e ca un Bau Bau care ma bantuie de ceva vreme. Va fi un an greu, un an plin de lectii, printre care si cele de diploma, plin de matematica, de opere literare, plin de antrenamente, de regrete ca nu voi avea timp pentru tot ce vreau.
Va fi un an frustrant, pentru ca oricat as vrea sa fac totul foarte bine, nu vreau sa pierd ceva, castigand altceva. Nu vreau sa neglijez persoanele iubite in goana mea. Anul acesta nu vreau sa gresesc, nu imi permit sa fac asta.
Sunt multe in joc acum... Sunt multe lupte de castigat, multe de demonstrat, mie mai ales. Am convingerea, totusi, sa oricum va fi sa fie, tot bine va iesi. :) Asa ca... INAINTE !

31 august 2008

Made In Romania @ Las Vegas

V-am mai vorbit de talentul indiscutabil al fetelor de la Indigo... fetele care pana de curand imparteau acelasi neuron, dar care acum a facut harachiri, vorba lui Speedy.
Ei bine, un nou video din seria "Se duce lumea de rapa"...



P.S. : Multumesc de pont, Lory :)

22 august 2008

Test EMO

Esti 35% Emo.

. Poti mai mult de atat, nu crezi? Ei bine.. oricum.. multumesc ca ai jucat...




Eu am facut testul emo... si pare ca sunt plangacioasa in proportie de 35%. Nu sunteti curiosi?

Stiai ca?

  • Bloggerii care au facut acest test sunt in medie 18% EMO?

20 august 2008

Fereastra - lectia zilei


Doi oameni, amândoi foarte bolnavi, ocupau acelasi salon de spital. Unuia din ei i se permitea sa stea ridicat în pat timp de o ora în fiecare dupa-amiaza. Patul sau era asezat în apropierea singurei ferestre a salonului. Colegul sau de suferinta îsi petrecea însa tot timpul întins pe spate.

Vorbeau între ei ore în sir, povesteau despre familiile lor, despre casele, meseriile si pataniile din armata si chiar despre locurile unde si-au petrecut vacantele.

În fiecare dupa-amiaza când bolnavul din dreptul ferestrei statea ridicat în pat, descria colegului sau de salon tot ceea ce se petrecea dincolo de fereastra. În felul acesta trecea timpul mai usor.

Fereastra avea deschidere spre un parc cu un încântator lac. Rate si lebede se jucau în apa, iar niste copii cârmuiau vaporase de jucarie. Tineri îndragostiti se plimbau mâna în mâna, admirând aranjamentele florale. Când tot acest tablou era frumos pictat prin cuvinte, bolnavul din cealalta parte a salonului îsi închidea ochii imaginându-si pitorescul locului.

Urmatoarea zi s-au bucurat si de o parada. Chiar daca unul din ei nu o auzea, putea sa o vada. Cu ochii mintii vedea pâna si cel mai mic detaliu descris de colegul sau.

Zile si satamâni treceau.

Într-o dimineata devreme, când asistenta a adus apa pregatita pentru îmbaierea celor doi, observa cu tristete ca pacientul de lânga fereastra murise linistit în somn.

Au urmat schimbari în salon. Locul de la fereastra a fost luat de colegul decedatului, iar patul ramas liber era pregatit pentru primirea unui nou bolnav.

Bolnavului ramas singur nu mai avea cine sa-i povesteasca ce este afara. Încet, încet, nu fara sa aiba dureri, se propti si îsi lungi gâtul ca sa vada în sfârsit frumoasa priveliste. Ramase socat. În fata ochilor avea o curte obisnuita si atât. Nu avea halucinatii. Asta era dincolo de fereastra.

Îsi întreba asistenta ce l-a determinat oare pe fostul coleg sa-i descrie zilnic o priveliste de fapt inexistenta. Raspunsul primit îl puse pe gânduri si mai mult: „Colegul tau a fost orb, prin urmare nu avea cum sa vada ce se întâmpla dincolo de fereastra. Cu siguranta a dorit doar sa te încurajeze”.


__________

... Adevarata lectie de viata. Cati din noi putem darui celuilalt un zambet din putinul nostru?

Biscuitele - lectia zilei



O tinãrã stãtea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare.

Pentru cã trebuia sã astepte mult timp si-a cumpãrat o carte si un pachet de biscuiti.

Ca sã treacã timpul mai usor, s-a asezat in sala de asteptare si a inceput sã citeascã.

Lingã ea, pe scaunul alãturat erau biscuitii si pe urmãtorul scaun era un domn care citea ziarul.

Cind a inceput pachetul si implicit primul biscuit, domnul de alãturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignatã, dar n-a zis nimic si a continuat sã citeascã. In interiorul ei isi spunea: “Uite ce fel de persoanã e acest bãrbat! Dacã as avea numai putin curaj, i-as face moralã.”

Si asa de fiecare datã cind ea lua un biscuit, lua si el unul. Acest lucru o infuria dar nu dorea sã fie cauza unei scene.

Cind a mai rãmas in pachet ultimul biscuit, ea gindea: “ah, acum vreau sã vãd ce imi zice cind se vor termina toti!”

Bãrbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in douã si i-a dat jumãtate .

,,Ah! Asta e culmea!” gandi ea si isi luã lucrurile, cartea si geanta si se indreptã spre iesirea sãlii de asteptare.

Dupã ce se asezã in scaun, in avion, se simti un pic mai linistitã, inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumãtatea de biscuit rãmasã cind... surprizã, deschizind geanta vede cã pachetul de biscuiti era intreg, neatins, in geantã!

Se rusinã de modul in care s-a comportat si abia atunci intelese cã pachetul de biscuiti pe care il mincase nu era al ei, ci al domnului de alãturi.

Domn care impãrtise cu ea chiar si ultima bucãticã, fãrã a se simti indignat, nervos sau superior... in timp ce ea se comportase urat si isi simtise orgoliul atins.
Si nici mãcar nu avea posibilitatea sã se explice... sau sã-si cearã scuze...



__________

De cate ori nu judecam gresit din lipsa noastra de rabdare? De cate ori vedem adevarul deformat, fiind umbriti de manie, de orgoliu?

17 august 2008

Freedom !

Astazi am terminat cantonamentul. Momentul mult asteptat, adica primul concurs al copiilor mei, este pe 7 septembrie. Multe se vor mai intampla pana atunci, voi mai avea un cantonament la Breaza, voi avea multe rude in vizita, voi plange si voi rade in hohote.
Astazi, insa, am sarbatorit incheierea primului cantonament, imediat dupa sedinta cu parintii am evadat la lac, unde soarele era orbitor, iar valul de caldura ne indemna la... balaceala.
De ce totusi am vrut sa scriu un articol care oricum stiu ca nu intereseaza pe nimeni? Pentru ca pentru mine a fost o zi frumoasa, plina de satisfactie. Atat munca de la cantonamentul care s-a terminat cu rezultate bune, cat si momente frumoase alaturi de persoana care imi are inima. Aaa... da! Si faptul ca mai mult ca pana acum m-am riscat la sarituri in apa, la inotat... asta imi da o libertate in spirit si o incredere in mine.
Precum am mai zis, stiu ca articolul nu prezinta interes pentru voi, deci v-am mai pregatit ceva. Vizionare placuta!


15 august 2008

Cantonament

Nu am mai scris de ceva timp si simt nevoia sa zic ca asta e pentru ca sunt in cantonament cu "plozii" mei. E munca, e placere, e transpiratie cu pasiune si ritm. In septembrie ii asteapta primul concurs, iar pe mine, mari emotii pentru ei.

Mai multe dupa ce termin cantonamentul ! See u then :)

5 august 2008

Interviul vietii mele






Copiii sunt incredibili... sunt singurii care nu se tem, care se bucura sincer, care viseaza neincetat, care iarta repede si iubesc nelimitat. Lacrimile unui copil sunt sincere, dupa cum spune si Bitza... ce e mai sincer ca un copil cand plange?
Oricine dintre noi poate fi un copil in suflet. Va provoc... De cand nu ati mai gandit asa curat ca un copil?

_________

Eu sunt o fereastra deschisa… pentru zborul visurilor noastre… TE IUBESC pana la Doamne-Doamne si inapoi… de un infinit de ori…
Intr-o lume in care ne iubim… si tu ma stii… ma ai… mai ma vrei… iar eu… eu te privesc si imi ajunge… te simt si nu ma satur… te am si te mai vreau… si te mai vreau… si te mai vreau… [4 8 0007! :X]

Mai in gluma, mai in serios




De aceea s-a interzis camera ascunsa in unele tari... Criminal! (la propriu)

4 august 2008

Ganduri sparte



Eva Cassidy - Time after time
Asculta mai multe audio Muzica »



Confuzie... urme de speranta... licariri de vis... teama... priviri fugare... umbre... batai de inima... ratiune... abandon... ratacire intre bine si rau...

29 iulie 2008

New Technology @ Satra

Nu fac rasism! Sunt romani care le sunt inferiori... dar melodia tot imi place (:D).

28 iulie 2008

Am crescut !


Am implinit primul an... Un an de emotii scrise, de roz printre randuri, de lacrimi inodate cu sunete. Celor care au citit blogul le multumesc. Le multumesc si celor care nu citesc blogul si nu ii intereseaza. Ei ma obliga sa fiu din ce in ce mai buna, ma motiveaza. Anul de blogging se termina cu un nou skin, cu o noua perspectiva, cu mai multi fluturasi si mai multe sperante. Si e numai inceputul...

Colaps


Ziua de astazi e una din acele zile pe care as dori sa le pot sterge. Este una din zilele fara de care, am convingerea, viata mea ar fi mai frumoasa, cu mai multe zile senine... Cred ca nu poti aprecia ce ai, pana sa pierzi. Nu imi pot asuma riscul sa pierd asta... e mult prea important. Insa... uneori noi nu putem alege. Uneori viata alege pentru noi, iar inclestarea noastra de a nega, de a ne impotrivi ne epuizeaza, ca si cum ai inota impotriva curentului. Prefer sa ma mint... si ... da! Sunt o fire slaba, dar realitatea asta imi este rece, straina, prea dura. De fiecare data cand viata e deja suficient de complexa, solicitandu-mi toate capacitatile (pana si cele pe care nu le am), mai apare ceva caruia trebuie sa-i fac fata. ... Si asta e obositor, e frustrant, e ... dureros. Poate cer prea mult, nici Mosul de anul acesta nu ma va auzi...

27 iulie 2008

Echivoc




Am ras jumatate de ora... Trebuia neaparat sa impartasesc cu voi.

Contraste


Ce ne motiveaza sa mergem mereu mai departe? Poate spiritul de invingator care este in fiecare, poate convingerea ca oricum, la un moment dat, totul va lua sfarsit, asa ca tot ce ramane e sa facem sfarsitul sa fie in favoarea noastra...
Mii de vise se ridica in fiecare noapte spre stele, mii de lacrimi se ascund in asternuturi, obraji luminati de sclipirea fericirii sau impovarati de tristete... Ce face diferenta dintre toate acestea? Diferenta dintre zambet si lacrima, diferenta dintre roz si gri, diferenta dintre fluturi si paianjeni? Poate e o linie subtire care desparte lumina de intuneric, usor de intrecut, greu de sesizat. Poate de aceea de multe ori gresim... din greseala!
Nu ingerii ne motiveaza, nu rugaciunile ne salveaza, nu suferinta ne umanizeaza... Toate capata noi sensuri, noi intelesuri in tente de gri sau in culorile curcubeului. Viata ne fuge uneori de sub control, conjuncturile ne subjuga mintea si sufletul sau ne elibereaza.
Totul este format din contraste. Pana si noi avem frigul iernii sau caldura verii, avem zile insorite de primavara sau intunecimea toamnei. In ce masura roz? In ce masura gri?

26 iulie 2008

Ideea zilei - 27 iulie


Nu exista pacat mai mare decat lipsa de iubire. Sa aveti mereu curaj, sa puteti iubi, chiar daca dragostea ar parea inselatoare si teribila. Bucurati-va de dragoste. Bucurati-va de izbanda. Faceti ce va dicteaza inima.

__________
Paolo Coelho - Citate.
-Bucuresti: Humanitas, 2007, p. 39-52

19 iulie 2008

Fluturele albastru - lectia zilei


A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari…la unele stia sa le raspunda, la altele nu… Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.Ce vei face? o intreba sora ei.

O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu il vos strange si il voi strivi.Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept care medita si l-au gasit meditand.
”Am aici un fluture albastru. Spune-mi inteleptule, e viu sau mort?"Foarte calm, inteleptul surase si ii zise: depinde de tine… fiindca e in mainile tale. Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

Ideea zilei - 19 iulie


Cu adevarat "unlimited" ?


De ce sa scriu... de ce sa nu scriu? Ce rost are si pe cine intereseaza? Viata are regulile proprii, iar ce scriu eu pe un petic de www. nu influenteaza in niciun fel realitatea.
Acolo nu e vorba de emoticonuri, ci de lacrimi adevarate. In viata reala nu faci prescurtari, ci incerci sa exprimi tot ce simti cu toate cuvintele de care dispui, dar tot nu esti inteles.
Virtual totul pare frumos. Pana si tristetea. De ce? Pentru ca poti ajuge acasa si iti poti pune un status trist, la care categoric te vei uita de mii de ori, pana va deveni... ceva impersonal. E ca si cum ai asista la povestea altuia. Asta iti induce o stare de amorteala.
Mintea si inima functioneaza "idle". Si totusi de ce atatia oameni aleg sa se ascunda in spatele unui @yahoo.com? Dar eu?

15 iulie 2008

HELP DARIA, SAVE A SOUL


Daria este o fetita de 11 luni care sufera de o forma extrem de rara de hipercolesterolemie. Sper ca exista oameni cu suflet mare care vor vrea sa o ajute. Merita... nu credeti? Puteti afla mai multe despre asta aici: http://www.dariasarbu.net/

11 iulie 2008

Ideea zilei - 11 iulie


"Pluteste drept inainte si daca pamantul pe care il cauti nu exista, fii sigur ca Dumnezeu il va crea pentru a rasplati curajul tau."


__________
Mama, 3.06.1986

9 iulie 2008

Ideea zilei - 9 iulie


"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le
ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre
sentimente, dragostele noastre, patemile noastre,
urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la
capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai
puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de
dragoste mai ales."

___________
Nichita Stanescu - "Gand 6"

8 iulie 2008

In God`s hands


Smallville - Through Lana's Eyes -

In God's hands... ca intotdeauna...

Ideea zilei - 8 iulie


"Un sfert din viata il pierdem facand legaturi. Tot felul de legaturi intre idei, intre fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede, si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa-i dam drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. De cand spun cuvinte fara.. sir, simt ca-mi recuperez ani frumosi din viata."

__________

Marin Sorescu- "Iona"

Made in Romania @ New York



Cred ca ne este noua rusine de rusinea lor... No comment...

Ce ti-e si cu BACu` asta...


A trecut... si nu pentru mine pentru ca eu abia o sa incep. Multi prieteni au dat bacul si eu am adunat impresii. O prima impresie? Mult, dar mult stres, multe emotii.

O singura fata mi-a zis ca e sperietura mai mare si am primit un sfat..."SA NU ASCULT GURA LUMII". Acum privind obiectiv ce am vazut, am observat ochi ingreunati de lacrimi, dar si ochi care priveau plini de speranta spre cer. Dupa examen, toata lumea se destindea. Era doar o forfota generala din care se intelegea numai "Asta am facut","Asta nu".

Si cine a zis ca elevul nu e inventiv? Anul acesta am auzit de handsfree care se monteaza pe timpan, de asta au auzit si profesorii care i-au cautat cu lupa pe cativa. Am mai auzit de carti cu rezolvari care au fost apoi aruncate in bazinul de la toaleta (mi-e mila de femeia de serviciu de a gasit in cos), am auzit de fituici bagate la... lenjeria intima, pentru ca cativa elevi au fost perchezitionati general. Ba chiar, la penultima proba, cea cu specialitatea, elevii aflasera prin telefon si subiectele si rezolvarile, dar nu primisera inca subiectele xerografiate de la profesori, acestea venind abia la ora 11.

Acum trecem la rubrica "Bataie de joc de catre comisii, minister....etc". Cap de lista reprezinta intarzierea cu care s-au dat subiectele. Extragerea a avut loc la ora 9, iar subiectele s-au dat pe la ora 11 la unele licee. Mai punem la socoteala faptul ca elevii au fost chemati de la ora 7:30? Un alt exemplu de bataie de joc a fost examenul oral, evident nu la toate comisiile, pentru ca mai sunt profesori care respecta elevul si incercarea lui de a lua o nota mare(multumesc lui Dumnezeu). La romana oral multi elevi nu au fost ascultati cand vorbeau. De ce? Pentru ca doamnele respectabile din comisie aveau lucruri mai inportante de dezbatut. Daca elevul intreba"Ma ascultati?" atunci doamnele aveau delicatetea sa ii asculte 2 secunde si reveneau la activitatea lor de baza(ca de! sa nu-si piarda ideea). La sfarsit elevului ii se puneau cateva intrebari si nu stiu cum... cam toti au fost evaluati cu nota 5. Tot la aceeasi comisie cu doamne respectabile au fost ascultati cate doi elevi in paralel. Nu se intelegea nimic, iar elevilor le era greu sa isi pastreze firul ideilor. Unde se reflecta asta? Tot in nota.

O remarca personala... De ce elevii inainte sa intre in examen stiu ca comisia X este mai buna si Y mai rea? Nu ar trebui sa fie cam aceeasi unitate de evaluare la toti profesorii? Inteleg ca asta depinde si de stilul cadrului didactic, dar in asa masura?

Tot la aceasta rubrica a batailor de joc intra si proba de sport de la liceul Ghe. Asachi. Terenul pe care au dat elevii viteza pe 50 m a fost cimentuit ici-colo abia marti. Adica au acoperit cele mai mari gauri. Cum era si normal, locurile unde era cimentuit erau extrem de alunecoase, iar denivelarile erau la tot pasul. Mai punem la socoteala ca terenul era ... strada de intrare in liceu? Si avea o inclinatie si laterala, si era si in deal?! Peste 15 elevi au fost accidentati, mai bine zis... s-au raschetat de asfalt. O fata s-a lovit cu capul de ciment si si-a pierdut constiinta pentru cateva momente. Acesti elevi au continuat sa dea probele. Ba chiar la proba de fotbal sau handbal au intampinat alta problema. Terenul avea o crapatura la mijloc si era in panta, iar mingea, cum era normal, era foarte greu de controlat.

Cam asta si cu Bacu`. Ma bucur ca nu peste tot situatia nu a stat asa si ma bucur ca sunt profesori care sunt adevarati pedagogi. Astept parerile voastre.

1 iulie 2008

Si pe la altii

Au succes mare romanii in afara... la cine au succes? La specimenele mai..."maiahi...maiaho...". Cel de mai jos e de la Megastar(din alta tara).

Moarte cumparata



Still Smoking? Watch This !! - video powered by Metacafe


Special pentru fumatori!

30 iunie 2008

Imposibilul... posibil

video



Numai pentru noi, cei care nu au probleme de sanatate sau, cel putin, nu semnificative, anumite lucruri sunt imposibile. Numai pentru noi exista "imposibil", limite si complexe...
Nimic nu este imposibil. Unele persoane bolnave sunt mai vii decat noi toti la un loc. Ei au o sete de viata impresionanta si o dorinta mare de a ajuta si ... as putea spune ca nu mai traiesc pentru ei... traiesc pentru ceilalti, traiesc din dorinta de a bucura si de a demonstra ceva.
Ce incearca ei sa ne arate? Care e mesajul pe care si-l sustin pana pe patul de spital? Ce incearca ei sa lase in urma? Fiecare poate interpreta in felul sau... Voi ce ati inteles?

16 iunie 2008

a XIa...


"A venit vacantaaaa!" sau "A venit vacanta.......".
Deocamdata nu stiu exact daca ar trebui sa ma bucur sau nu. Imi va fi dor de colegi, de profesori, de scoala, cu bune si rele. Pe unii ii voi intalni in septembrie... dar pe unii nu. Imi va fi foarte dor de profa de psiho(cine ma mai ameninta ca ma bate?) si de profu` de fizica. 3 ani am fost niste "berbecuti" cu un neuron, niste "minuni minunate"... Fiecare relatie incepe timid, apoi realizezi... ca acum, ca vei duce dorul.
Imi va fi dor si de "rebela" Corina a.k.a. Any. Cine ma va mai enerva din cand in cand? Cine il mai controleaza pe Claudiu?
Off... multe amintiri se aduna intr-un an scolar. Imi amintesc majoratele, stresul colegilor cu scoala de soferi (mai ales Ciole), ridichile lui Mad, bancurile nelipsite de la baietii din spate. Imi amintesc de revelatia "Degetica". Saracile colege din fata... le-am intrebat, cred, de mii de ori ce este un monoid... Cris a fost frantuza clasei... Citez: "Aaaiiiiii...."
Un an intreg am fost cu un picior in groapa... la propriu, din cauza parchetului vechi. Eu cu piciorul in groapa, dar Gaby in ghips si altii... pe unde il mai bagau... Mai tineti minte cand Claudiu a spalat parchetul pentru activitatea de la psiho?
Anul asta a fost plin... concursuri, excursii, olimpiade, proiecte... note! Toate acestea presarate cu buna-dispozitie. Tin minte cum incepeau in ore sa rada Cycy si Deea... era imposibil sa te abtii. Toate isi au locul in amintiri. O sa fie o revedere placuta la toamna!
Pana atunci... vacanta placuta, colegi!

11 iunie 2008

Pe sarma :)





Dragostea nu este despre a gasi iubirea perfecta... ci despre a crea o relatie perfecta! Iubitule, noi mergem pe sarma, paseste cu atentie, nu vrem sa cadem.
Mi-a fost dor de "tine"... placuta regasirea.
480007

9 iunie 2008

Trezire la realitate




Bitza - Memento mori
Asculta mai multe audio Muzica »
Refuz sa cresc... Vreau sa raman un copil vesnic. Vreau sa fiu persoana care nu se teme sa fie ea insasi, vreau sa trec de granitele care le pune inaintarea in varsta. Vreau sa visez mereu, sa sper, sa ma joc, sa iubesc nebuneste, fara sa ma gandesc la consecinte. Si copiii sufera, plang cu lacrimile cele mai sincere si dupa iubesc iar. Vreau sa fiu o vesnic indragostita de viata, sa gasesc mereu puterea de a ierta si de a privi mereu viitorul cu mult curaj.
Nu vreau cam multe? Nu cumva aceleasi lucruri le vrea fiecare? Ce face oare diferenta dintre un invingator si un ... ? Poate ca astea sunt vise de copii, poate ca visez ca de obicei... cu ochii deschisi. Simt nevoia ca cineva sa ma sprijine si sa-mi spuna ca nu gresesc. De ce nu tu? De ce sa nu ma lasi sa sper si sa ma manifest ca un copil, nu e nimic mai pur pe lume...
Poate ca sunt putin coplesita de tot... de imprejurari, de intrigi, de ganduri, de responsabilitati, de maturitate! Si spunea cineva sa nu iti fie frica de viitor... pentru ca il vei infrunta cu aceleasi arme cu care infrunti acum prezentul... Dar daca prezentul e cam mult?

25 mai 2008

Lost in the moment


Ce poti gandi la miez de noapte... Ce ganduri te rod acum, cand lumea doarme, cand intunericul domneste? Poate setea de lumina... siguranta rasaritului de maine, dorul... de tine mai ales.

A trecut ceva timp de cand nu te-ai mai regasit in rutina zilnica, de cand nu ti-ai mai gasit sufletul. Placuta aceasta regasire, acest sentiment de liniste.

...

Am intalnit azi un copil de 8 ani, zic eu, care dadea betisoare parfumate pentru suma de 0.5 lei sau cat doreau ceilalti. A venit la masa unde eram cu mama si a lasat un biletel pe care scria cu aproximatie: "Sunt un copil surd, nu mut. Va rog ajutati-ma cu 0.5-1 leu daca puteti. Va rog nu ma jigniti, sunt destul de necajit. Ofer in schimb betisoare parfumate."...

Era un copil imbracat modest, dar curat, cu miscari usoare, simple, fara gesturi inutile. M-am ferit sa ma uit in ochii lui. M-am ferit sa-i vad suferinta si jena, mi-a fost frica cand mi-a cautat ochii sa-mi multumesca. S-a multumit sa dea din cap in semn de recunostinta. Acel copil este infinit mai puternic ca multi dintre noi, adolestenti teribilisti sau adulti cu responsabilitati.

Fara cuvinte...

24 mai 2008

Gand din departare...



Poate ca sunt o visatoare... poate ca sunt prea inocenta... si ma mint singura sau poate e de vina muzica de rumba pe care o ascult. Stiu sigur ca unele lucruri sunt facute sa dureze. Unele lucruri sunt prea frumoase ca sa fie vreo data distruse.

Daca s-ar distruge, ar plange intreaga lume, intreaga natura, ar suspina fiecare floare pe care am mirosit-o impreuna, luna plina si-ar pierde desavarsirea, iar stele noastre norocoase... ar cadea. S-ar prabusi o lume de vis, o ultima speranta, un ultim sentiment, s-ar ineca in lacrimi ultimul suras... Ar fi o viata traita din amintiri, din franturi de momente, din vorbe soptite la ureche, din apusuri privite impreuna.

Apus ar fi si in mine. As ramane fara ce am mai viu in mine. Insa asta nu se poate intampla... tocmai pentru ca anumite lucruri sunt facute ca sa dureze. Unele relatii sunt construite ca sa infrunte ploile, intunericul si timpul. Iar sufletul meu e facut sa spere... si sa iubeasca. Si poate sa se insele... dar niciodata sa inceteze sa viseze.

Poate ca sunt o visatoare... poate ca sunt prea inocenta... si ma mint singura sau poate e de vina muzica de rumba pe care o ascult.

14 mai 2008

Take some time