Made In Romania @ Las Vegas

V-am mai vorbit de talentul indiscutabil al fetelor de la Indigo... fetele care pana de curand imparteau acelasi neuron, dar care acum a facut harachiri, vorba lui Speedy.
Ei bine, un nou video din seria "Se duce lumea de rapa"...



P.S. : Multumesc de pont, Lory :)

Test EMO

Esti 35% Emo. . Poti mai mult de atat, nu crezi? Ei bine.. oricum.. multumesc ca ai jucat...

Eu am facut testul emo... si pare ca sunt plangacioasa in proportie de 35%. Nu sunteti curiosi?

Stiai ca?

• Bloggerii care au facut acest test sunt in medie 18% EMO?

Fereastra - lectia zilei

Doi oameni, amândoi foarte bolnavi, ocupau acelasi salon de spital. Unuia din ei i se permitea sa stea ridicat în pat timp de o ora în fiecare dupa-amiaza. Patul sau era asezat în apropierea singurei ferestre a salonului. Colegul sau de suferinta îsi petrecea însa tot timpul întins pe spate.

Vorbeau între ei ore în sir, povesteau despre familiile lor, despre casele, meseriile si pataniile din armata si chiar despre locurile unde si-au petrecut vacantele.

În fiecare dupa-amiaza când bolnavul din dreptul ferestrei statea ridicat în pat, descria colegului sau de salon tot ceea ce se petrecea dincolo de fereastra. În felul acesta trecea timpul mai usor.

Fereastra avea deschidere spre un parc cu un încântator lac. Rate si lebede se jucau în apa, iar niste copii cârmuiau vaporase de jucarie. Tineri îndragostiti se plimbau mâna în mâna, admirând aranjamentele florale. Când tot acest tablou era frumos pictat prin cuvinte, bolnavul din cealalta parte a salonului îsi închidea ochii imaginându-si pitorescul locului.

Urmatoarea zi s-au bucurat si de o parada. Chiar daca unul din ei nu o auzea, putea sa o vada. Cu ochii mintii vedea pâna si cel mai mic detaliu descris de colegul sau.

Zile si satamâni treceau.

Într-o dimineata devreme, când asistenta a adus apa pregatita pentru îmbaierea celor doi, observa cu tristete ca pacientul de lânga fereastra murise linistit în somn.

Au urmat schimbari în salon. Locul de la fereastra a fost luat de colegul decedatului, iar patul ramas liber era pregatit pentru primirea unui nou bolnav.

Bolnavului ramas singur nu mai avea cine sa-i povesteasca ce este afara. Încet, încet, nu fara sa aiba dureri, se propti si îsi lungi gâtul ca sa vada în sfârsit frumoasa priveliste. Ramase socat. În fata ochilor avea o curte obisnuita si atât. Nu avea halucinatii. Asta era dincolo de fereastra.

Îsi întreba asistenta ce l-a determinat oare pe fostul coleg sa-i descrie zilnic o priveliste de fapt inexistenta. Raspunsul primit îl puse pe gânduri si mai mult: „Colegul tau a fost orb, prin urmare nu avea cum sa vada ce se întâmpla dincolo de fereastra. Cu siguranta a dorit doar sa te încurajeze”.

__________

... Adevarata lectie de viata. Cati din noi putem darui celuilalt un zambet din putinul nostru?

Biscuitele - lectia zilei

O tinãrã stãtea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare.

Pentru cã trebuia sã astepte mult timp si-a cumpãrat o carte si un pachet de biscuiti.

Ca sã treacã timpul mai usor, s-a asezat in sala de asteptare si a inceput sã citeascã.

Lingã ea, pe scaunul alãturat erau biscuitii si pe urmãtorul scaun era un domn care citea ziarul.

Cind a inceput pachetul si implicit primul biscuit, domnul de alãturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignatã, dar n-a zis nimic si a continuat sã citeascã. In interiorul ei isi spunea: “Uite ce fel de persoanã e acest bãrbat! Dacã as avea numai putin curaj, i-as face moralã.”

Si asa de fiecare datã cind ea lua un biscuit, lua si el unul. Acest lucru o infuria dar nu dorea sã fie cauza unei scene.

Cind a mai rãmas in pachet ultimul biscuit, ea gindea: “ah, acum vreau sã vãd ce imi zice cind se vor termina toti!”

Bãrbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in douã si i-a dat jumãtate .

,,Ah! Asta e culmea!” gandi ea si isi luã lucrurile, cartea si geanta si se indreptã spre iesirea sãlii de asteptare.

Dupã ce se asezã in scaun, in avion, se simti un pic mai linistitã, inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumãtatea de biscuit rãmasã cind... surprizã, deschizind geanta vede cã pachetul de biscuiti era intreg, neatins, in geantã!

Se rusinã de modul in care s-a comportat si abia atunci intelese cã pachetul de biscuiti pe care il mincase nu era al ei, ci al domnului de alãturi.

Domn care impãrtise cu ea chiar si ultima bucãticã, fãrã a se simti indignat, nervos sau superior... in timp ce ea se comportase urat si isi simtise orgoliul atins.
Si nici mãcar nu avea posibilitatea sã se explice... sau sã-si cearã scuze...

__________

De cate ori nu judecam gresit din lipsa noastra de rabdare? De cate ori vedem adevarul deformat, fiind umbriti de manie, de orgoliu?

Freedom !

Astazi am terminat cantonamentul. Momentul mult asteptat, adica primul concurs al copiilor mei, este pe 7 septembrie. Multe se vor mai intampla pana atunci, voi mai avea un cantonament la Breaza, voi avea multe rude in vizita, voi plange si voi rade in hohote.
Astazi, insa, am sarbatorit incheierea primului cantonament, imediat dupa sedinta cu parintii am evadat la lac, unde soarele era orbitor, iar valul de caldura ne indemna la... balaceala.
De ce totusi am vrut sa scriu un articol care oricum stiu ca nu intereseaza pe nimeni? Pentru ca pentru mine a fost o zi frumoasa, plina de satisfactie. Atat munca de la cantonamentul care s-a terminat cu rezultate bune, cat si momente frumoase alaturi de persoana care imi are inima. Aaa... da! Si faptul ca mai mult ca pana acum m-am riscat la sarituri in apa, la inotat... asta imi da o libertate in spirit si o incredere in mine.
Precum am mai zis, stiu ca articolul nu prezinta interes pentru voi, deci v-am mai pregatit ceva. Vizionare placuta!

Cantonament

Nu am mai scris de ceva timp si simt nevoia sa zic ca asta e pentru ca sunt in cantonament cu "plozii" mei. E munca, e placere, e transpiratie cu pasiune si ritm. In septembrie ii asteapta primul concurs, iar pe mine, mari emotii pentru ei.

Mai multe dupa ce termin cantonamentul ! See u then :)

Interviul vietii mele

Copiii sunt incredibili... sunt singurii care nu se tem, care se bucura sincer, care viseaza neincetat, care iarta repede si iubesc nelimitat. Lacrimile unui copil sunt sincere, dupa cum spune si Bitza... ce e mai sincer ca un copil cand plange?
Oricine dintre noi poate fi un copil in suflet. Va provoc... De cand nu ati mai gandit asa curat ca un copil?

_________

Eu sunt o fereastra deschisa… pentru zborul visurilor noastre… TE IUBESC pana la Doamne-Doamne si inapoi… de un infinit de ori…
Intr-o lume in care ne iubim… si tu ma stii… ma ai… mai ma vrei… iar eu… eu te privesc si imi ajunge… te simt si nu ma satur… te am si te mai vreau… si te mai vreau… si te mai vreau… [4 8 0007! :X]

Mai in gluma, mai in serios

De aceea s-a interzis camera ascunsa in unele tari... Criminal! (la propriu)

Ganduri sparte

Eva Cassidy - Time after time
Asculta mai multe audio Muzica »



Confuzie... urme de speranta... licariri de vis... teama... priviri fugare... umbre... batai de inima... ratiune... abandon... ratacire intre bine si rau...