Ochii de inceput!

Taxi - Probleme de memorie

Nu inceta sa ma privesti cu ochii de inceput! Am la fel de multa nevoie de "noi" cum am avut la inceput. M-am obisnuit sa zambesc, sa visez, sa traiesc intr-un prezent roz cu fluturasi. Langa tine fiecare clipa e plina de liniste si am ajuns sa ma regasesc in ochii tai.
Priveste-ma ca la inceput, cucereste-ma in fiecare zi, iubeste-ma din ce in ce mai mult!

Emotii... multe emotii!

In sfarsit liniste, entuziasm si zambet!
Vreau sa va povestesc despre ultima mea perioada... A fost o lectie valoroasa, pe care nu vreau sa o uit. Va voi zice curand!
Acum e ca si cum s-ar fi incheiat un capitol dificil si soarele ar fi rasarit iar!
Maine... facultate, viata de student!

Mai Stii?

Unele melodii nu au nevoie de descriere. Nu simt nevoia sa va spun ce senzatie imi trezeste aceasta melodie, deoarece sunt sigura ca si voua va va placea!

Batista folosita

Din pacate, nu poti avea pretentia ca munca ta sa fie apreciata pe masura efortului. In fapt, asta se intampla extrem de rar, atat de rar incat pare ca sacrificiul timpului, a energiei si a credintei pe care o pui in fiecare activitate sunt in zadar. Este dezamagitor sa lupti pentru o cauza, sa crezi in niste oameni, sa pui suflet intr-o activitate pentru a observa, mai apoi, ca aceiasi oameni in care ai crezut iti calca sufletul in picioare. Si poate este o greseala in mentalitatea mea. Poate ar trebui sa limitez totul la stricta datorie de a face ceea ce trebuie sa fac, fara implicare emotionala. Exact ca intr-o afacere. 

...Iar daca sunt pregatita de o dezamagire, atunci sa ma atasez de oameni. Pentru ca trebuie sa iti asumi riscurile, oamenii sunt schimbatori si nerecunoscatori. Iti vor spune: "Multumesc pentru colaborare".  Eu le-as cere sa imi inapoieze si coltul de suflet in care sunt ei si sa stearga gustul acesta amar pe care l-au lasat. Degeaba gandesti cu tristete ca colaborarea ta a insemnat si meditat in toiul noptii la cum sa faci sa ii ajuti sa fie mai buni. Apare sindromul "batistei folosite" careia, la sfarsit, ii spui: " Multumesc pentru colaborare, acum te pot arunca la gunoi. Nu imi mai folosesti".

Si ce ramane de facut? Sa continui lupta cu tine si cu asteptarile tale. Sa pornesti de la inceput cu alte persoane care, la un moment dat, vor pleca din viata ta spunand un gol "multumesc". Eventual, te vei minti ca ai invatat lectia si iti vei promite in singuratatea gandurilor tale ca nu vei mai comite aceleasi greseli, desi stii ca le vei face la nesfarsit...

Sa ploua...

Astazi a plouat cumplit. In mod sigur, aceasta nu este genul de ploaie care te invita la refugiat in patura cu un ceai in mana... Ploaia de astazi era insotita de tunete puternice, de furtuna si de fulgere ce lumanau tot cerul desi soarele apusese. 

Exact ca la o cearta. Si poate ca era o cearta... si noi eram cei certati. Ne-am indepartat prea mult de lucrurile frumoase si simple, de lucrurile veritabile si sincere. Preferam imitatii ieftine si ne mintim mereu, pentru ca, daca am accepta adevarul, ne-am durea prea mult... E doar o alta forma de autoconservare. Cum ar fi daca am avea taria sa si infruntam adevarul, sa ne recunoastem slabiciunile, sa fim mai putin vanitosi si mai mult modesti? Daca am avea ambitia sa lucram la noi, la persoana noastra, ca la un proiect in desfasurare, pana in momentul in care vom fi mandri de ce am devenit? 

Ne afundam din ce in ce mai mult in cotidian, in griji si planuri de scurta durata pentru a nu ne speria daca vom fi nevoiti sa gandim in viitor. Fugim si evitam tot ce ar putea deveni incomod.

In loc de incheiere, o melodie.