Regret...

Mi-as dori cu disperare sa fiu egoista. Sa nu privesc dincolo de interesele mele, sa am puterea sa ma debarasez de ceilalti cu usurinta, sa jignesc cu usurinta, sa ignor fara ca inima sa se stranga cat un purice...

Este bine sa fii atat de puternic incat grijile si problemele altora sa nu te doboare pe tine. E bine sa fii indiferent la lacrimile altora sau sa nu simti strangerea lor de inima...

Da... vreau sa fac in asa fel sa nu ma mai doara tradarea, sa nu ma atinga indiferenta altora...

Cum zicea Nichita... Daca nasterea te condamna la moarte... eu sunt condamnata la prietenie, care e dureroasa precum condamnarea la nastere...

Privire ingreunata, suflet supus de ganduri...

Dezghet

Zi calduroasa de iarna... Timp de visare si redescoperire...
Azi iubesc si te iubesc. Mai mult ca ieri. Poate mai putin ca maine.
Azi, cand in sufletul meu soarele straluceste, ti-am intins un brat, iar tu m-ai cuprins toata. Ti-am oferit un zambet, iar tu mi-ai daruit fericirea. M-am uitat in ochii tai, iar tu m-ai invatat sa privesc in tine. Ti-am impartasit un vis, iar tu, in schimb, mi-ai oferit mii de sperante. Te-am lasat sa imi descoperi putin sufletul, iar tu l-ai invadat, facand parte din el...
Azi m-ai recastigat a mia oara...

Ca de inceput...

Ce sa urez celor catorva cititori ai mei? Un an nou plin de iubire, de intelepciune, de liniste sufleteasca, de credinta, de fluturasi.

Nu uitati... daca realitatea e gri, luati-va creioanele colorate si faceti totul asa cum vreti voi. Macar pentru aparenta. Macar pentru iluzia ca este totul bine.

Anul acesta e un an dificil... din o mie motive. Dar din tot atatea motive, poate fi un an incununat cu succese. Vom trai si vom vedea... si poate ne vom mai citi.