RSS Feed (xml)
Mi-as dori cu disperare sa fiu egoista. Sa nu privesc dincolo de interesele mele, sa am puterea sa ma debarasez de ceilalti cu usurinta, sa jignesc cu usurinta, sa ignor fara ca inima sa se stranga cat un purice...
Este bine sa fii atat de puternic incat grijile si problemele altora sa nu te doboare pe tine. E bine sa fii indiferent la lacrimile altora sau sa nu simti strangerea lor de inima...
Da... vreau sa fac in asa fel sa nu ma mai doara tradarea, sa nu ma atinga indiferenta altora...
Cum zicea Nichita... Daca nasterea te condamna la moarte... eu sunt condamnata la prietenie, care e dureroasa precum condamnarea la nastere...
Privire ingreunata, suflet supus de ganduri...
2 comentarii:
eu cred ca ar trebui sa consideri o mare calutate faptul ca esti condamnata la prietenie. unii sunt condamnatii sa nu poata avea niciodata prieteni adevarati.
Multumesc Small Wonders! Mereu aduci in prim plan o parte pe care am ignorat-o. Nu stiu daca chiar e mai bine sa suferi, dar totusi sa simti, decat sa nu simti deloc... Sunt momente si momente...
Trimiteți un comentariu