As vrea sa iti pot spune ce simt acum, desi nici macar eu nu sunt sigura ca stiu exact ce. Sunt debusolata si par a nu apartine nimanui. Nici inimii tale... care m-a uitat incercand sa fie rationala.
Acelasi pacat l-am facut si eu. Vazand ca sufletul e cenusiu, am gandit prea mult. Am cautat cauze, mi-am taiat inima bucatele si am incercat sa studiez cauze, nu si remedii. Acum sper ca ma voi simti din nou usoara pentru a zbura, pentru ca sufletul meu e plumb...
Nu, nu incerca sa gasesti vinovatul... M-a epuizat lupta asta de-a avutul dreptatii... Mii de idei si imagini imi dau tarcoale, iar eu nu pot vedea nimic clar. Sper ca ploaia sa imi spele ochii si sentimentele ca sa ramana iar pure... ca la inceput.
28 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu