E pentru voi! Totul...

Te-ai obisnuit sa privesti inainte, spre viitor. Recunosti, cu dificultate, ca uneori pierzi multe din prezent, pentru ca esti prea concentrata pe maine... peste o luna... un an... Tot tu te mangai cu gandul ca astea nu sunt in zadar si ca pentru toate este nevoie de putin sacrificiu.

Insa, totul pare sa se ravaseasca cand intervine trecutul. Intamplari sau persoane din trecut, pe care le ingropasei in negura timpului, in crusta uitarii. O forma de autoconservare sau de lasitate. Probabil a doua. Uitasem ca viata nu lasa polite neplatite, la care se aduna dobanda... Sau poate am vrut sa uit. Am vrut sa ignor asta, de parca daca as acoperi soarele cu degetul, el nu mai exista...


Raman adevaratii prieteni, cei care te iubesc, cei care te sprijina... Desi nu sunt langa tine, le simti vorba buna si increderea in tine. Bunatatea lor te face sa continui si sa infrunti totul, cu riscul de a pierde tot... pentru ca nu vei putea pierde tot niciodata... Pe ei, nu! Stii ca cel care te iubeste crede in tine... ca prietena ta de ani de zile te accepta cu miile tale de defecte... ca ai cea mai buna fosta colega de banca, care ti-a desenat patru ani fluturasi si ti-a dat aripi... Ai, de asemenea, un suflet la departare, pe care il simti extrem de aproape si e un exemplu de omenie si creativitate. Ai un sufletel mai mic, care te vede ca un model... nu il poti dezamagi! Nu in ultimul rand... ii ai pe ei, parintii... care tresar la orice problema si zambesc la orice realizare.


































Va am pe voi... iar pentru voi as face orice si cu voi alaturi nu exista piedici suficient de mari sa ma opreasca din visat! Va iubesc! Pe toti...