Insa, totul pare sa se ravaseasca cand intervine trecutul. Intamplari sau persoane din trecut, pe care le ingropasei in negura timpului, in crusta uitarii. O forma de autoconservare sau de lasitate. Probabil a doua. Uitasem ca viata nu lasa polite neplatite, la care se aduna dobanda... Sau poate am vrut sa uit. Am vrut sa ignor asta, de parca daca as acoperi soarele cu degetul, el nu mai exista...
Raman adevaratii prieteni, cei care te iubesc, cei care te sprijina... Desi nu sunt langa tine, le simti vorba buna si increderea in tine. Bunatatea lor te face sa continui si sa infrunti totul, cu riscul de a pierde tot... pentru ca nu vei putea pierde tot niciodata... Pe ei, nu! Stii ca cel care te iubeste crede in tine...

.jpg)




Va am pe voi... iar pentru voi as face orice si cu voi alaturi nu exista piedici suficient de mari sa ma opreasca din visat! Va iubesc! Pe toti...
Un comentariu:
Cred k nu e ora chiar asa tarzie 2:30 sa citesti un blog...fromos blog...simpatice ganduri...dar...ceea ce nu imi place e instabilitatea....dak reusesti sa citesti din nou pagina cu pagina....iti poti da seama k blogul chiar te caracterizeaza poti gasi o parte din tine aici...sau mai bine spus...o mica particica din tot ceea ce te caracterizeaza...e bn pana aici si sper sa continui cu mai multe si mai fumoase >:D<...:*
Trimiteți un comentariu