Am invatat... (cu ajutorul tau)

Acum ceva ani prietena mea mi-a facut o surpriza minunata. Mi-a hranit sufletul in fiecare zi cu cate un fragment din "Am invatat" de Octavian Paler. Textul este minunat si transmite idei profunde, in corelatie cu realitatea. Ieri am gasit biletele pe care imi scria.
M-am gandit sa fac o selectie din text, dar mi se pare inuman sa ciopartesti un text cu atatea idei valoroase. Asa ca...

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…
Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…
Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.


Am luat aceasta varianta a textului de pe http://www.octavianpaler.ro/ , un site realizat in memoria lui Octavian Paler.
FIlmulet frumos cu textul de mai sus...

Paradox.

Vacanta. Dor de mine. Durere cauzata de trecerea timpului. Satisfactia de a fi "om mare". Confuzia viitorului. Valorificarea prezentului. Saptamana Patimilor. Anul desertaciunii. Aspiratie. Delasare. Examen. Facultate. Oroare de schimbari majore. Dorinta de nou. Metafizic. Obiectiv.
Tu. Tu.
Eu. Tu.
Noi.

Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te!

Nu imi place sa scriu pe blog despre evenimente sociale... e ca si cum te-ai murdari, facandu-le jocul manipulantilor care incearca sa atraga atentia de la problemele reale ale tarii noastre.

Mi se pare extrem de important ce se intampla acum la Chisinau, iar rolul nostru, al tuturor romanilor este sa ii sprijinim pe cei care doresc libertate, democratie. Desi democratia este o masca vesela si un termen frumos, o democratie adevarata nu poate fi atinsa usor... sau chiar niciodata. Insa, e obligatia noastra, a tuturor oamenilor este sa luptam pentru mai bine, sa ii sprijinim pe romanii de peste Prut. Multi au murit zilele aceastea pentru o speranta, multi s-au riscat scandand slogane deranjante pentru presedintele comunist. Politia a atacat revolutionarii. Ambasadorul roman este persona non grata. Romania este acuzata ca s-a implicat si are rol in lovitura de stat care are loc acum.
Daca intr-adevar Romania s-a implicat, foarte bine ca s-a implicat pentru oamenii sai. Basarabenii sunt, in primul rand, ROMANI! Traim in secolul 21 si totusi suntem primitivi in gandire si incercam sa ingradim libertatea oamenilor... TRIST!!!
Sunt sigura ca situatia nu se va opri aici. Ori actiunile revolutionarilor isi ating scopul, ori sunt inabusite, pentru maxim cativa ani, dupa care iar vor lua amploare, pana cand vocea poporului va fi ascultata. Politica si statul trebuie sa asculte dorintele poporului, pentru ca ar trebui sa lucreze in interesul lui! De ce ar fi dorinta lor de libertate si protestul lor ilegale? Pentru ca regimul este comunist... adevarat! Iar presa locala este manipulata!
Nu ramaneti indiferenti! Trebuie sa ii sprijinim in demersul lor!

Short Confusion

Cine imi poate spune ce hotarari ne aduc fericirea si cand sa le adoptam? Cand e bine sa schimbam ceva radical sau sa pastram vechiul, incercand sa il retusam si sa il adaptam asteptarilor noastre?

Viata e o intreaga cale construita din hotararile noastre. Fiecare optiune deschide alte drumuri. Dar cand ajungi sa te ratacesti de tine insuti si de idealurile tale? Cum revii la punctul de unde ai pornit cu o mie de sperante si o mie de vise?

Unde ar trebui sa se opreasca hoinareala pe drumul vietii? Unde ar trebui sa spunem ca suntem multumiti cu ce avem pana la acel moment si sa ne oprim din cautat alte optiuni, alte posibilitati? Sau... mai bine zis, ar trebui sa ne oprim din dorit mai mult vreodata?

Imi este dor de mine... M-am ratacit de mine printre atatea griji, printre atatea vise, printre atatea conflicte cu mine si cu altii. Partea rea este ca nu stiu unde sa ma opresc, cand sa ma retrag si cand sa lupt pentru ce vreau. Rabdare... pas cu pas...

Lume handicapata...

Obisnuiesc sa fiu oarba. Chiar si surda. Uneori muta, rareori insa.

Oarba pentru ca trec atatea pe langa mine, eu trec pe langa atatea si, totusi, nu am timp sa observ, sa ma bucur de frumosul fiecarui moment si sa apreciez pata de culoare a fiecarei zile. De cele mai multe ori, sunt trista pentru ca observ incapacitatea mea de a ma focaliza asupra a ce este frumos si sa nu ma mai las demoralizata de partea negativa pe care tind sa o extind. In general, in momentele in care suntem posomorati, suntem egoisti si autocentristi. Daca am inceta sa ne autovictimizam, sa ne plangem de mila, daca am incerca sa privim dincolo de noi, la ceilalti, am observa in jurul nostru multe zambete, multe licariri de speranta, multe ganduri pozitive si multa iubire. Dar suntem orbi si prizonieri in propriul univers.

Sunt surda pentru ca tind sa aud si nu sa ascult. Sunt surda pentru ca, in loc sa aud din partea unei persoane o urare sau o destainuire, aud mai degraba o vorba care nu imi place, ceea ce duce la conflict. In loc sa fiu atenta la o melodie cu versuri frumoase si linie melodica linistitoare, prefer o melodie care ma agita, in care aud injuraturi, in care aud lucruri care trezesc in mine ganduri contradictorii. Sunt cam surda la ce ar trebui cu adevarat sa ascult... cum ar fi sa-mi ascult inima, si nu sa-mi aud ratiunea!

Uneori sunt chiar si muta. Muta pentru ca, atunci cand ar fi cazul sa vorbesc, tac. Cand ar trebui sa rog, sa multumesc si, mai ales, sa-mi cer iertare sunt muta. Mutesc si capat glas numai pentru lucrurile marunte, iar cele importante raman ratacite pe drumul dintre ratiune si verbalizare. Uneori sunt muta si in gandire. Raman suspendata de o vorba, de o intamplare, de un sentiment si cuvintele pleaca toate deodata, lasandu-ma pustiita. Deci sunt muta.

As putea sa spun ca toti suntem handicapati sau... deficienti, sa zic. Uneori chiar ma infurii pe handicapurile mele, dar sper ca voi ajunge vreodata sa vad, sa aud si sa vorbesc ce trebuie. Cati dintre noi nu sunt asa?... handicapati?