Subscribe

RSS Feed (xml)



Powered By

Skin Design:
Free Blogger Skins

Powered by Blogger

31 martie 2009

Lume handicapata...

Obisnuiesc sa fiu oarba. Chiar si surda. Uneori muta, rareori insa.

Oarba pentru ca trec atatea pe langa mine, eu trec pe langa atatea si, totusi, nu am timp sa observ, sa ma bucur de frumosul fiecarui moment si sa apreciez pata de culoare a fiecarei zile. De cele mai multe ori, sunt trista pentru ca observ incapacitatea mea de a ma focaliza asupra a ce este frumos si sa nu ma mai las demoralizata de partea negativa pe care tind sa o extind. In general, in momentele in care suntem posomorati, suntem egoisti si autocentristi. Daca am inceta sa ne autovictimizam, sa ne plangem de mila, daca am incerca sa privim dincolo de noi, la ceilalti, am observa in jurul nostru multe zambete, multe licariri de speranta, multe ganduri pozitive si multa iubire. Dar suntem orbi si prizonieri in propriul univers.

Sunt surda pentru ca tind sa aud si nu sa ascult. Sunt surda pentru ca, in loc sa aud din partea unei persoane o urare sau o destainuire, aud mai degraba o vorba care nu imi place, ceea ce duce la conflict. In loc sa fiu atenta la o melodie cu versuri frumoase si linie melodica linistitoare, prefer o melodie care ma agita, in care aud injuraturi, in care aud lucruri care trezesc in mine ganduri contradictorii. Sunt cam surda la ce ar trebui cu adevarat sa ascult... cum ar fi sa-mi ascult inima, si nu sa-mi aud ratiunea!

Uneori sunt chiar si muta. Muta pentru ca, atunci cand ar fi cazul sa vorbesc, tac. Cand ar trebui sa rog, sa multumesc si, mai ales, sa-mi cer iertare sunt muta. Mutesc si capat glas numai pentru lucrurile marunte, iar cele importante raman ratacite pe drumul dintre ratiune si verbalizare. Uneori sunt muta si in gandire. Raman suspendata de o vorba, de o intamplare, de un sentiment si cuvintele pleaca toate deodata, lasandu-ma pustiita. Deci sunt muta.

As putea sa spun ca toti suntem handicapati sau... deficienti, sa zic. Uneori chiar ma infurii pe handicapurile mele, dar sper ca voi ajunge vreodata sa vad, sa aud si sa vorbesc ce trebuie. Cati dintre noi nu sunt asa?... handicapati?

Niciun comentariu: