Nocturn...

Sunt momentele acelea de profunda liniste... doar vantul mai misca crengile desfrunzite... da! E un astfel de moment. Totul ramane incremenit, realitatea ingheata pentru ceva vreme, insa pe tine te chinuie mii de ganduri zadarnice.

E revoltator! De ce nu poti sta si tu in amortire, doar sa observi, fara sa te mai gandesti la oameni, situatii, posibile rezolvari si multe altele? Te simti iar depasit de realitate... iar iti doresti coltul tau de lume, unde nu ai avea nevoie decat de cateva persoane iubite si atat... Te regasesti cu privirea pierduta in zare... departe! Te certi iar, tu nu ai permis sa visezi. Pe umerii tai apasa multe responsabilitati, multe elemente ale realitatii, care de multe ori iti fura linistea... Ai obosit.

Afara copacii goi se clatina la pamant... asa te simti si tu... vulnerabil. Nici macar asta nu e ceva nou. In singuratatea camerei tale, iti permiti sa lasi privirea ingreunata in jos. Atunci incepe adevarata lupta de zi cu zi. Regrete, amintiri, suspine... tot...

Corpul iti este de mult obosit, limitele i-au fost de mult depasite. Capacitatea ta de adaptare, intelegere... la fel. Si totusi, nu esti singur. Surazi dulce-amarui, amintindu-ti de persoanele pe care le iubesti si care te iubesc.

Lupta inca nu este pierduta. (!)