[liniste]

Tacere apasatoare... Uneori totul pare fara sens, ca si cum ai merge pe un drum fara destinatie... Totul a amortit in jur, iar tu tremuri... Nu e frig, dar devine de necontrolat. Te-ai ghemuit din nou pe scaun, cu o tastatura in fata. Cate nu a vazut aceasta tastatura... cate nu au fost scrise cu ea... cate vise, sperante, lacrimi, dezamagiri, temeri... Toate fac parte din viata si nu putem trai numai printre nori.

Poate e timpul sa invat asta. S-a mai incapatanat soarta sa ma invete, insa eu, ca un catar, am ramas pe drumul meu... nu m-am recunoscut invinsa, acum insa... poate a venit timpul. E obositor sa lupti singur. E chiar epuizant sa zambesti pana si cand lacrimile sunt gata sa cada.

Sunt obosita... si nu simt nevoia sa dorm. Sunt obosita de tot ce inseamna realitatea mea. Plec fruntea... ma vad vulnerabila si de nimic. Am nevoie urgenta de un fluture! Am nevoie urgenta de o imbratisare! ...