atat de aproape...

ma incanta ideea primaverii, a martisoarelor, a dorului satisfacut de verde. de o saptamana, langa monitorul plictisit sunt ghiocei, printre cei mai frumosi pe care i-am primit vreodata...
sper sa tina mai mult visul meu. totusi ma sperie reveria mea, stiu ca din ea, trezirea va fi si mai dureroasa. dar nu vreau sa ma opresc.
mi-a fost atat de dor de senzatia aceasta, ca acum ma simt neindemanatica si ma tem in fiecare clipa ca m-as putea trezi.
trebuie sa recunosc ca nici prin gand nu mi-a trecut ca primavara va veni si in sufletul meu. am asteptat-o si anul trecut, dar a intarziat.
visez la o primavara vesnica...