Timp de regasire

Incredibil de dor de mine! Dor de voi, de liceu, de micile intamplari care trec neobservate, de gandurile mele ascunse, de jumatatile de emotii pe care le sugrumam pentru a fi rationala.
Trece timpul. Nici nu am realizat. Va fi. Este. A fost. Amintiri... Toate prinse ca intr-un navod de un pescar de vise.
Mi-ar placea sa pot desena frumos. As pune pe panza o multime de culori contrastante. Asta e viata. Asta sunt eu. Asta sunt eu... cea din interior.
V-am zis ca deja va duc dorul? Am cutreierat de atatea ori holurile atat de lungi ale liceului, ca am lasat pe traseu cate o parte a sufletului meu, iar de fiecare data cand revin acolo e o senzatie placuta de regasire. Imi place linistea din timpul orelor. Imi place forfota din pauze, imi plac copiii care alearga pe holuri, printre adolescentii care glumesc in grup.
Se simt prea multe, insa prea putine sunt cuvintele. Cum sa transmiti marea aceasta de sentimente, fara sa o banalizezi, fara sa o patezi de rutina? In suflet e starea ei pura...
Foarte dor de tot!