Crez

sa traiesc frumos. fara conflicte cu ceilalti. eventual cu mine. fara vorbe grele. doar vorbe mangaietoare. fara orgolii prostesti. doar ambitii marete.

fara sete de parvenire. doar sete de cunoastere. fara dorinta de recunoastere. doar dorinta de a face bine.

fara sa te ranesc. indiferent daca ai merita sau nu. sa am puterea sa iert. sa iert si sa uit repede. sa ignor lacrimile, pentru a face loc zambetului.

sa iti dau aripi. acum. mereu.

sa fiu puternica. puternica, fara a fi rea. sa fiu rapida, dar nu superficiala. sa am rabdare. multa rabdare. totusi, sa nu fiu delasatoare.

sa te iubesc. pentru asta sa devin mai buna. nu posesiva. nu suspicioasa. sa cred in tine. sa sper si sa visez langa tine. sa imi permit mie sa fiu ceea ce vreau.

fara reguli. fara constrangeri. doar ganduri bune ridicandu-se spre cer. fluturi in zbor.

Perplexitate

Nu m-am putut abtine sa nu impartasesc cu voi...


Tu spui, liniştit: “adevăr”.
Ei se uită la tine şi tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educaţi
întreabă: “Cât costă?”
Tu le arăţi mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi şi le spui: “speranţă”.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: “Cât costă?”
Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.

Perplexitate - Octavian Paler

Stop.

Postul acesta este putin egoist. Sau putin mai mult.

Vreau sa il citesc cand voi fi trista, pentru a-mi aminti ca am fost foarte fericita atunci cand l-am scris. Vreau sa nu se uite prea repede momentele de multumire si impacare cu sine. Mi-e teama ca sentimentul acesta va tine prea putin, iar eu vreau sa-l eternizez.

Si....... HRISTOS A INVIAT! Inca o data. De o mie de ori. HRISTOS A INVIAT! De mult am vrut sa va povestesc ce minunat a fost in noaptea de Inviere la Catedrala... Acum, din pacate, multe dintre impresii s-au sters. Las imaginile sa vorbeasca.

Sa pastram Lumina!

Conformism

O zi nescrisa inca, acoperita cu speranta de viitor
un dor nestins inca de clipa prezentului.
Eu inca astept in viata mea, fara sa pretind cerul
... fara macar sa indraznesc sa-l visez.
Inca pasesc peste frunzele uscate ale sufletului meu,
mult prea toamna pentru a simti verdele,
mult prea putin verde pentru a fi eu.
Eu astept cuminte ziua de maine.
fara sa iluzii inutile, doar cu sete de viitor...