Subscribe

RSS Feed (xml)



Powered By

Skin Design:
Free Blogger Skins

Powered by Blogger

20 martie 2009

NOI si EI

M-am intalnit foarte des in ultimele saptamani cu termenul "rasism" si am fost pusa de multe ori in fata unor situatii care implicau atitudinea reticenta a romanilor, astia de suntem atat de curati, atat de buni in tot, atat de corecti, atat de nemanelisti, fata de rromi...
Sau sa nu zic RROMI? Sa zic tigani, conform propunerii facute de Junalul National, conform careia ar trebui sa folosim termenul de "tigan", pentru ca altfel se creeaza confuzie si NOI(minunatii de noi!) si EI (un grup rasial... negru, urat mirositor, manelist, cleptoman plus... o mie alte valente negative). Poate ca Romania in cativa ani se va scrie cu doi de "r", dupa spusele lui Madalin Voicu, insa... orgoliul si egoismul nostru si atitudinea noastra nu isi are originea numai in imaginea patata pe care ne-au facut-o o parte din rromi in strainatate, dar (sa nu uitam!) si o parte din romani. Sa recunoastem sa ne repugna tot ce tine de EI. Ca daca se apropie de noi un rrom, deja fugim sau ne speriem, desi e posibil ca el sa fi vrut sa intrebe cat e ceasul...
DA! Si stiu ce gandesc acum multi... Sa intrebe cat e ceasul, pentru a-l fura... (rautaciosi suntem...), dar nici macar de asta nu putem fi siguri, pentru ca nu le oferim sansa sa arate si partile bune, pentru ca suntem democrati, europeni, cu principii puternice si nu facem rasism(ca doar nu suntem prosti sa recunoastem!).
Si vin si eu ca o caseta veche sa folosesc un cuvant care s-a uzat de acum... TOLERANTA! Teoretic suntem foarte toleranti, dar practic? Sau, mai bine zis, de ce am fi toleranti, ar intreba unii... Cica de la prea multa toleranta s-a ajuns aici. Permiteti-mi sa ma indoiesc de asta. Nu stiu cand am fost noi toleranti si cand am dat dovada de acceptare sociala sau e un adevarat progres ca acum nu mai gazam persoanele de alte etnii... sau sa-i facem sapun...
DA! Imi aduc aminte de un coleg care a spus ca nu vrem un sapun negru, urat mirositor... Atat de mult sa dorim sa ne demonstram superioritatea prin atitudinea noastra, si mai putin prin fapte? Orice padure are uscaciunile ei, iar noi avem multi romani care comit infractiuni, iar ei au tiganii lor care, atunci cand fac ceva, se mediatizeaza in exces.
Sa se inteleaga... romanii sunt romani... iar rromii inglobeaza toate aspectele negative posibile si imposibile. Orgoliu prostesc si orb!
Prin analogie, imi aduc aminte de cainii strazii, care flamanzi fiind, ataca oameni, apoi oamenii ii eutanasiaza pentru ca i-au atacat. Nu e vina noastra ca i-am lasat sa moara de foame, nu e vina noastra ca, de fiecare data cand trecem pe langa ei, le dam un picior in loc de o privire calda?
De fapt... mai multa grija avem de caini decat de unii oameni.

15 martie 2009

Scrisoare catre liceeni


Cam trista realitatea in multe privinte, dar totusi nu facem nimic sa redresam lipsurile mari pe care le avem... O scrisoare catre liceeni mobilizanta si militanta adresata de catre Tudor Chirila. Cati dintre noi vor face totusi ceva, cat de putin?

7 martie 2009

Cantec fara raspuns

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,

soare caprui rasarindu-mi peste umar,

tragând dupa el un cer de miresme

cu nouri subtiri fara umbra?



cand toate vor trece vei fi aici cu mine?
cand toate imi vor fi impotriva, fii tu cel care ma sprijina. fii tu cel pentru care merita sa fiu zi de zi mai buna. fii tu cel care sa-mi aduca speranta in suflet cu o atingere de buze. e un vis care nu vreau sa se termine. e un zbor intre doua lumi... una rece si plina de dezamagiri, alta... a ta!
liniste!!!... simti? poti sta in liniste langa sufletul meu? mi-e sete de liniste, de roz, mi-e dor de zbor pur de fluturi... imi regasesc gandurile in bratele tale, ma redescopar, invat sa zbur spre orizonturi noi, pentru ca imi dai aripi.
si nu... nu sunt demodata... doar melancolica.


Pink-Sober
Muzica »

28 februarie 2009

atat de aproape...


ma incanta ideea primaverii, a martisoarelor, a dorului satisfacut de verde. de o saptamana, langa monitorul plictisit sunt ghiocei, printre cei mai frumosi pe care i-am primit vreodata...
sper sa tina mai mult visul meu. totusi ma sperie reveria mea, stiu ca din ea, trezirea va fi si mai dureroasa. dar nu vreau sa ma opresc.
mi-a fost atat de dor de senzatia aceasta, ca acum ma simt neindemanatica si ma tem in fiecare clipa ca m-as putea trezi.
trebuie sa recunosc ca nici prin gand nu mi-a trecut ca primavara va veni si in sufletul meu. am asteptat-o si anul trecut, dar a intarziat.
visez la o primavara vesnica...