Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te!

Nu imi place sa scriu pe blog despre evenimente sociale... e ca si cum te-ai murdari, facandu-le jocul manipulantilor care incearca sa atraga atentia de la problemele reale ale tarii noastre.

Mi se pare extrem de important ce se intampla acum la Chisinau, iar rolul nostru, al tuturor romanilor este sa ii sprijinim pe cei care doresc libertate, democratie. Desi democratia este o masca vesela si un termen frumos, o democratie adevarata nu poate fi atinsa usor... sau chiar niciodata. Insa, e obligatia noastra, a tuturor oamenilor este sa luptam pentru mai bine, sa ii sprijinim pe romanii de peste Prut. Multi au murit zilele aceastea pentru o speranta, multi s-au riscat scandand slogane deranjante pentru presedintele comunist. Politia a atacat revolutionarii. Ambasadorul roman este persona non grata. Romania este acuzata ca s-a implicat si are rol in lovitura de stat care are loc acum.
Daca intr-adevar Romania s-a implicat, foarte bine ca s-a implicat pentru oamenii sai. Basarabenii sunt, in primul rand, ROMANI! Traim in secolul 21 si totusi suntem primitivi in gandire si incercam sa ingradim libertatea oamenilor... TRIST!!!
Sunt sigura ca situatia nu se va opri aici. Ori actiunile revolutionarilor isi ating scopul, ori sunt inabusite, pentru maxim cativa ani, dupa care iar vor lua amploare, pana cand vocea poporului va fi ascultata. Politica si statul trebuie sa asculte dorintele poporului, pentru ca ar trebui sa lucreze in interesul lui! De ce ar fi dorinta lor de libertate si protestul lor ilegale? Pentru ca regimul este comunist... adevarat! Iar presa locala este manipulata!
Nu ramaneti indiferenti! Trebuie sa ii sprijinim in demersul lor!

Short Confusion

Cine imi poate spune ce hotarari ne aduc fericirea si cand sa le adoptam? Cand e bine sa schimbam ceva radical sau sa pastram vechiul, incercand sa il retusam si sa il adaptam asteptarilor noastre?

Viata e o intreaga cale construita din hotararile noastre. Fiecare optiune deschide alte drumuri. Dar cand ajungi sa te ratacesti de tine insuti si de idealurile tale? Cum revii la punctul de unde ai pornit cu o mie de sperante si o mie de vise?

Unde ar trebui sa se opreasca hoinareala pe drumul vietii? Unde ar trebui sa spunem ca suntem multumiti cu ce avem pana la acel moment si sa ne oprim din cautat alte optiuni, alte posibilitati? Sau... mai bine zis, ar trebui sa ne oprim din dorit mai mult vreodata?

Imi este dor de mine... M-am ratacit de mine printre atatea griji, printre atatea vise, printre atatea conflicte cu mine si cu altii. Partea rea este ca nu stiu unde sa ma opresc, cand sa ma retrag si cand sa lupt pentru ce vreau. Rabdare... pas cu pas...

Lume handicapata...

Obisnuiesc sa fiu oarba. Chiar si surda. Uneori muta, rareori insa.

Oarba pentru ca trec atatea pe langa mine, eu trec pe langa atatea si, totusi, nu am timp sa observ, sa ma bucur de frumosul fiecarui moment si sa apreciez pata de culoare a fiecarei zile. De cele mai multe ori, sunt trista pentru ca observ incapacitatea mea de a ma focaliza asupra a ce este frumos si sa nu ma mai las demoralizata de partea negativa pe care tind sa o extind. In general, in momentele in care suntem posomorati, suntem egoisti si autocentristi. Daca am inceta sa ne autovictimizam, sa ne plangem de mila, daca am incerca sa privim dincolo de noi, la ceilalti, am observa in jurul nostru multe zambete, multe licariri de speranta, multe ganduri pozitive si multa iubire. Dar suntem orbi si prizonieri in propriul univers.

Sunt surda pentru ca tind sa aud si nu sa ascult. Sunt surda pentru ca, in loc sa aud din partea unei persoane o urare sau o destainuire, aud mai degraba o vorba care nu imi place, ceea ce duce la conflict. In loc sa fiu atenta la o melodie cu versuri frumoase si linie melodica linistitoare, prefer o melodie care ma agita, in care aud injuraturi, in care aud lucruri care trezesc in mine ganduri contradictorii. Sunt cam surda la ce ar trebui cu adevarat sa ascult... cum ar fi sa-mi ascult inima, si nu sa-mi aud ratiunea!

Uneori sunt chiar si muta. Muta pentru ca, atunci cand ar fi cazul sa vorbesc, tac. Cand ar trebui sa rog, sa multumesc si, mai ales, sa-mi cer iertare sunt muta. Mutesc si capat glas numai pentru lucrurile marunte, iar cele importante raman ratacite pe drumul dintre ratiune si verbalizare. Uneori sunt muta si in gandire. Raman suspendata de o vorba, de o intamplare, de un sentiment si cuvintele pleaca toate deodata, lasandu-ma pustiita. Deci sunt muta.

As putea sa spun ca toti suntem handicapati sau... deficienti, sa zic. Uneori chiar ma infurii pe handicapurile mele, dar sper ca voi ajunge vreodata sa vad, sa aud si sa vorbesc ce trebuie. Cati dintre noi nu sunt asa?... handicapati?

Partea buna a matematicii

Noua viziune asupra matematicii!

Spre Viitor Inainte!

Ma amuza cat de mult incercam noi sa controlam totul, cat incercam sa ne organizam viata dupa sperantele noastre si, la sfarsit, cat de mult esuam. Si e un joc trist, pentru ca noi nu intelegem ca nu noi avem carmele propriei vieti si ne increstam... in zadar.
Nu cred ca Dumnezeu sau destinul hotarasc in totalitate ce vom face, ce traiectorie va urma viata noastra, pentru ca vointa noastra, hotararile pe care le luam creeaza o conjunctura favorabila viitorului vazut de noi. Nu aduce anul ce aduce ceasul. Ne putem planui ceva ani de zile, ca la sfarsit, un amanunt neprevazut sa schimbe total situatia. Ne putem vedea pierduti pe un drum, insa poate aparea un element care sa coloreze traseul nostru in roz.
Care este solutia? Sa ramanem indiferenti la orice incercare de a lupta pentru ceea ce vrem? Nu! Pentru ca asa nu vom reusi decat sa ne pierdem pe noi intr-o dulce delasare care duce la esec. Potrivit mi se pare sa luptam pentru ce vrem, sa acceptam ca pot interveni schimbari si ca va trebui sa invatam sa folosim situatiile in favoarea noastra si sa ne adaptam, fara a ne pierde din vedere obiectivul principal.
Paulo Coehlo spune ca "Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău". Imi place mult viziunea optimista a lui, nu stiu daca neaparat realista, dar ne permitem sa visam cu masura.
Asa ca tot inainte! Spre visul nostru cu dedicare, cu pasiune, cu iubire...