Stop.

Postul acesta este putin egoist. Sau putin mai mult.

Vreau sa il citesc cand voi fi trista, pentru a-mi aminti ca am fost foarte fericita atunci cand l-am scris. Vreau sa nu se uite prea repede momentele de multumire si impacare cu sine. Mi-e teama ca sentimentul acesta va tine prea putin, iar eu vreau sa-l eternizez.

Si....... HRISTOS A INVIAT! Inca o data. De o mie de ori. HRISTOS A INVIAT! De mult am vrut sa va povestesc ce minunat a fost in noaptea de Inviere la Catedrala... Acum, din pacate, multe dintre impresii s-au sters. Las imaginile sa vorbeasca.

Sa pastram Lumina!

Conformism

O zi nescrisa inca, acoperita cu speranta de viitor
un dor nestins inca de clipa prezentului.
Eu inca astept in viata mea, fara sa pretind cerul
... fara macar sa indraznesc sa-l visez.
Inca pasesc peste frunzele uscate ale sufletului meu,
mult prea toamna pentru a simti verdele,
mult prea putin verde pentru a fi eu.
Eu astept cuminte ziua de maine.
fara sa iluzii inutile, doar cu sete de viitor...

Timp de regasire

Incredibil de dor de mine! Dor de voi, de liceu, de micile intamplari care trec neobservate, de gandurile mele ascunse, de jumatatile de emotii pe care le sugrumam pentru a fi rationala.
Trece timpul. Nici nu am realizat. Va fi. Este. A fost. Amintiri... Toate prinse ca intr-un navod de un pescar de vise.
Mi-ar placea sa pot desena frumos. As pune pe panza o multime de culori contrastante. Asta e viata. Asta sunt eu. Asta sunt eu... cea din interior.
V-am zis ca deja va duc dorul? Am cutreierat de atatea ori holurile atat de lungi ale liceului, ca am lasat pe traseu cate o parte a sufletului meu, iar de fiecare data cand revin acolo e o senzatie placuta de regasire. Imi place linistea din timpul orelor. Imi place forfota din pauze, imi plac copiii care alearga pe holuri, printre adolescentii care glumesc in grup.
Se simt prea multe, insa prea putine sunt cuvintele. Cum sa transmiti marea aceasta de sentimente, fara sa o banalizezi, fara sa o patezi de rutina? In suflet e starea ei pura...
Foarte dor de tot!

Hristos a Inviat!

Hristos a Inviat! A fost un Paste minunat. Pacat ca a trecut, important este, insa, sa pastram in suflet Lumina.
Adevarata provocare acum incepe... sa incercam sa fim mai buni unii cu ceilalti, sa avem curajul sa ne privim adevarata fata in oglinda, sa neglijam nevoile noastre pentru binele celorlalti. Sa iubim fara sa pretindem iubire, sa daruim fara sa asteptam, sa visam fara sa regretam, sa ne sustinem parerile fara sa sovaim si sa incercam sa nu umbrim fericirea celor din jur.
Asadar... sa pastram Lumina in suflete! HRISTOS A INVIAT!

(des)Crestem

Trece timpul... si trece atat de repede ca nici nu constientizam ca ne maturizam si sufletul nostru ofileste. Cotidianul vine cu multe cerinte, multe din ele ne depasesc, incercam sa facem fata, pierzandu-ne insa pe noi insine, putin cate putin, pana ajungem sa vedem in oglinda un strain.

Ne departam de ceea ce conteaza, luptam pentru scopuri mici, uitam sa visam la mai mult, ne multumim cu putin. Iubim mai rar, aratam mai putin, judecam mai mult. Petrecem mai putin timp in natura, ne inchidem in universul celor patru pereti de acasa si socializam mai mult pe cablu. Ignoram mult din ceea ce ne inconjoara, nu ne uitam in ochii celor care ne vorbesc, ne ascundem sufletul dupa imagini false.

Ranim mai mult pe ceilalti si ne protejam mai mult pe noi. Ne este teama sa ne implicam, sa ne punem toate sperantele intr-o persoana, testam la infinit si intoarcem totul pe toate fetele, dam putin si ne obisnuim sa dam nimic. Uitam sa multumim pentru ce avem, cerem si nu dam inapoi.

Credem mai putin, ne rugam mai rar, ne amintim numai la nevoie si necaz. Ne amagim cu averi trecatoare si uitam de lucrurile cu adevarat importante. Alergam o viata si nu avem rabdare sa vedem dincolo de aparente.

Secolul vitezei si al superficialitatii...