Jingle bells rock

A venit Craciunul! E minunata aceasta perioada... afara si natura si-a pus straie de sarbatoare... Imi place cand ies afara si aerul cu parfum de sarbatoare te imbie... Nimic nu poate fi mai frumos.
Anul acesta nu am apucat sa fac niciun om de zapada... insa promit solemn ca voi face asta cat mai curand. Ca de fiecare data, iarna ma face sa ma simt copil. Asta ma umple de energie. Aseara am stat pana tarziu uitandu-ma la desene, admirand bradul care este mai frumos decat tot ce am avut pana acum. La fel ca in fiecare an, pe usa se afla coronita de brad. De obicei o faceam impreuna cu tata... dar acum am facut-o cu mama.
S-au schimbat multe in decursul unui an, dar Craciunul imi da aceleasi emotii ca atunci cand eram mica si... naiva. Nu as schimba nimic din ce este acum... bine.. poate putin, pe alocuri si anume... in locurile esentiale. Insa nu as schimba persoanele pe care le iubesc. Fara ele nu ar mai fi spiritul sarbatorilor.
Nu exagerez rolul iubirii in viata, dar ea este forta in jurul carei graviteaza tot. Sper ca toti sa aiba alaturi de ei macar o persoana pe care sa o iubeasca, asta te face sa simti Craciunul ca o sarbatoare a dragostei... ca un triumf al luminii in banalitatea aceasta zilnica.
Minunat Craciunul acesta... ascult colinde de 2 zile intr-una si nu ma mai satur. Merry Christmas !!!

Pentru eternii indragostiti !

Cum poti sa spui cuiva cat de mult il iubesti, cand el e motivul pentru care te trezesti in fiecare dimineata cu zambetul pe buze?... Nimic nu e mai puternic ca dragostea, ca sentimentele adevarate si profunde. Si voi stiti la ce ma refer!
Cele mai importante momente ale vietii noastre graviteaza in jurul iubirii (<3).
Iubirea, de orice tip ar fi ea, a fost, este si va ramane cea mai importanta forta din toata viata noastra. Intr-o lume gri e singura pata de culoare... si nu orice culoare, ci roz!
Tot ce ramane de facut este sa apreciem persoanele din viata noastra, sa le multumim celor care ne iubesc chiar si in momentele cand nu meritam. De cand nu ati mai facut asta?

Patetic!

Am ajuns sa nu-mi placa ce scriu! Si stiti de ce? Scriu numai in momentele grele, cand simt ca nu mai pot rezista si trebuie sa ma descarc... Nu vreau sa fac din acest blog ceva dedicat tristetii, solitudinii, depresiei! Refuz asta si totusi continui!
Acum am inceput sa scriu tot din cauza faptului ca eram trista. Trista? Vedeti? Patetic!

Cred ca incetez aici... si asa viata e suficient de gri. Sa mai adaug si eu putin negru? Nu!

Nocturn...

Sunt momentele acelea de profunda liniste... doar vantul mai misca crengile desfrunzite... da! E un astfel de moment. Totul ramane incremenit, realitatea ingheata pentru ceva vreme, insa pe tine te chinuie mii de ganduri zadarnice.

E revoltator! De ce nu poti sta si tu in amortire, doar sa observi, fara sa te mai gandesti la oameni, situatii, posibile rezolvari si multe altele? Te simti iar depasit de realitate... iar iti doresti coltul tau de lume, unde nu ai avea nevoie decat de cateva persoane iubite si atat... Te regasesti cu privirea pierduta in zare... departe! Te certi iar, tu nu ai permis sa visezi. Pe umerii tai apasa multe responsabilitati, multe elemente ale realitatii, care de multe ori iti fura linistea... Ai obosit.

Afara copacii goi se clatina la pamant... asa te simti si tu... vulnerabil. Nici macar asta nu e ceva nou. In singuratatea camerei tale, iti permiti sa lasi privirea ingreunata in jos. Atunci incepe adevarata lupta de zi cu zi. Regrete, amintiri, suspine... tot...

Corpul iti este de mult obosit, limitele i-au fost de mult depasite. Capacitatea ta de adaptare, intelegere... la fel. Si totusi, nu esti singur. Surazi dulce-amarui, amintindu-ti de persoanele pe care le iubesti si care te iubesc.

Lupta inca nu este pierduta. (!)

Democratia la 18 ani

DA! Am castigat... am castigat concursul la care am participat cu blogul www.juveniscratia.blogspot.com . S-a meritat tot efortul depus. De fapt... rareori se poate spune ca se merita, pentru ca, in general, facem M.O.P. ("munca de om prost", copyright mama), adica nu avem niciun rezultat vizibil.

Si cum m-am departat putin de la obiceiul de a practica M.O.P. (eu practic la cele mai inalte standarde), am mers la Bucuresti pentru a participa la un training si pentru a vizita Parlamentul. O concecinta fireasca e ca am intalnit foarte multe persoane haioase, sociabile (Aura spunea ca toti ne-am recomandat asa, eu insa sunt exceptia :D).

Nu stiu cum as putea sa definesc aceasta experienta, poate e prea recenta, insa stiu sigur ca s-a meritat. Acum cunosc mai multe persoane cu pasiuni total diferite, insa foarte receptive... si, nu in ultimul rand, am invatat cateva lucruri care se vor dovedi folositoare in viitor.

Free hugs !