Inainte... tot inainte

Nu de putine ori ramai fara alternative... Vrei sa faci ceva, dar pentru asta iti asumi riscuri, iti asumi o inima prinsa ca intr-un cleste de regrete. Fiecare lucru se face cu sacrificii si asta se stie. Dar pana unde poti ajunge cand mediul din jurul tau ajunge din ce in ce mai apasator?
Zilele astea a plouat neincetat, iar norii au fost negri si grei. Da, si au apasat peste mintea si sufletul tau... ba chiar ti-au oprit zborul. Uneori vrei sa tipi, sa-ti tipi durerea atat de tare incat sufletul tuturor sa vibreze la strigatul tau. Degeaba! Preferi inca o data sa taci... Taci! Doare, dar preferi sa te vindeci in liniste, iar daca nu te vindeci... nu e mare paguba... doar alt suflet ranit, nimic nou.

Ce simti cand ridici privirea, cand zambesti sec sau cand glumesti... doar pentru a te convinge pe tine ca ... esti bine. Si da! esti bine... Altfel nu s-ar putea. Nu ai timp sa nu fii bine, totul e in fuga acelor de ceasornic.

Multe par fara sens. Ai facut o hotarare, acum mergi pe drumul tau. Poate ai sa fii singura... cu ingerul pierdut... dar... inainte... nu ai alta optiune...