Ploua (?)

Nu intotdeauna cuvintele au rost. Uneori isi pierd si sensul, raman niste sunete care se sparg de tristetea noatra. Doar un ecou pierdut si un sentiment de ratacire...
Explicatiile nu isi au mereu rostul. Poti fi atat de epuizat, de obosit de ... tot... incat simti ca e in zadar. Atunci stai, stai... astepti si vezi reactii, chiar daca asta nu e scopul tau. Tu vrei numai sa te vindeci. De ce? De ranile provocate de neincredere. Ciudat, pentru ca in loc sa irosesti neincrederea prin explicatii care ar lamuri tot, preferi sa stai si... stai.
Nu totul are sens, nici macar cateva cuvinte plate pe care le-am scris acum, intr-o noapte ploioasa. Afara latra cainii...