RSS Feed (xml)
O tinãrã stãtea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare.
Pentru cã trebuia sã astepte mult timp si-a cumpãrat o carte si un pachet de biscuiti.
Ca sã treacã timpul mai usor, s-a asezat in sala de asteptare si a inceput sã citeascã.
Lingã ea, pe scaunul alãturat erau biscuitii si pe urmãtorul scaun era un domn care citea ziarul.
Cind a inceput pachetul si implicit primul biscuit, domnul de alãturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignatã, dar n-a zis nimic si a continuat sã citeascã. In interiorul ei isi spunea: “Uite ce fel de persoanã e acest bãrbat! Dacã as avea numai putin curaj, i-as face moralã.”
Si asa de fiecare datã cind ea lua un biscuit, lua si el unul. Acest lucru o infuria dar nu dorea sã fie cauza unei scene.
Cind a mai rãmas in pachet ultimul biscuit, ea gindea: “ah, acum vreau sã vãd ce imi zice cind se vor termina toti!”
Bãrbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in douã si i-a dat jumãtate .
,,Ah! Asta e culmea!” gandi ea si isi luã lucrurile, cartea si geanta si se indreptã spre iesirea sãlii de asteptare.
Dupã ce se asezã in scaun, in avion, se simti un pic mai linistitã, inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumãtatea de biscuit rãmasã cind... surprizã, deschizind geanta vede cã pachetul de biscuiti era intreg, neatins, in geantã!
Se rusinã de modul in care s-a comportat si abia atunci intelese cã pachetul de biscuiti pe care il mincase nu era al ei, ci al domnului de alãturi.
Domn care impãrtise cu ea chiar si ultima bucãticã, fãrã a se simti indignat, nervos sau superior... in timp ce ea se comportase urat si isi simtise orgoliul atins.
Si nici mãcar nu avea posibilitatea sã se explice... sau sã-si cearã scuze...
__________
De cate ori nu judecam gresit din lipsa noastra de rabdare? De cate ori vedem adevarul deformat, fiind umbriti de manie, de orgoliu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu