Fereastra - lectia zilei

Doi oameni, amândoi foarte bolnavi, ocupau acelasi salon de spital. Unuia din ei i se permitea sa stea ridicat în pat timp de o ora în fiecare dupa-amiaza. Patul sau era asezat în apropierea singurei ferestre a salonului. Colegul sau de suferinta îsi petrecea însa tot timpul întins pe spate.

Vorbeau între ei ore în sir, povesteau despre familiile lor, despre casele, meseriile si pataniile din armata si chiar despre locurile unde si-au petrecut vacantele.

În fiecare dupa-amiaza când bolnavul din dreptul ferestrei statea ridicat în pat, descria colegului sau de salon tot ceea ce se petrecea dincolo de fereastra. În felul acesta trecea timpul mai usor.

Fereastra avea deschidere spre un parc cu un încântator lac. Rate si lebede se jucau în apa, iar niste copii cârmuiau vaporase de jucarie. Tineri îndragostiti se plimbau mâna în mâna, admirând aranjamentele florale. Când tot acest tablou era frumos pictat prin cuvinte, bolnavul din cealalta parte a salonului îsi închidea ochii imaginându-si pitorescul locului.

Urmatoarea zi s-au bucurat si de o parada. Chiar daca unul din ei nu o auzea, putea sa o vada. Cu ochii mintii vedea pâna si cel mai mic detaliu descris de colegul sau.

Zile si satamâni treceau.

Într-o dimineata devreme, când asistenta a adus apa pregatita pentru îmbaierea celor doi, observa cu tristete ca pacientul de lânga fereastra murise linistit în somn.

Au urmat schimbari în salon. Locul de la fereastra a fost luat de colegul decedatului, iar patul ramas liber era pregatit pentru primirea unui nou bolnav.

Bolnavului ramas singur nu mai avea cine sa-i povesteasca ce este afara. Încet, încet, nu fara sa aiba dureri, se propti si îsi lungi gâtul ca sa vada în sfârsit frumoasa priveliste. Ramase socat. În fata ochilor avea o curte obisnuita si atât. Nu avea halucinatii. Asta era dincolo de fereastra.

Îsi întreba asistenta ce l-a determinat oare pe fostul coleg sa-i descrie zilnic o priveliste de fapt inexistenta. Raspunsul primit îl puse pe gânduri si mai mult: „Colegul tau a fost orb, prin urmare nu avea cum sa vada ce se întâmpla dincolo de fereastra. Cu siguranta a dorit doar sa te încurajeze”.

__________

... Adevarata lectie de viata. Cati din noi putem darui celuilalt un zambet din putinul nostru?