Subscribe

RSS Feed (xml)



Powered By

Skin Design:
Free Blogger Skins

Powered by Blogger

21 octombrie 2008

Mai mult sau mai putin copil


Da. Acum sunt majora cu acte in regula... continuarea suna cam asa: CE DACA? Eu raman ceea ce sunt, un copil in suflet. V-am mai explicat in nenumarate randuri de ce copiii sunt deosebiti, in viziunea mea. Ii invidiez si incerc sa fur de la ei cate putin.

Cel mai rau imi pare ca mi-am pierdut INOCENTA. Imi pare rau ca atunci cand mi se spune ceva, trebuie sa ma intreb daca e adevarat, sa-mi ridic un semn de intrebare. Banuiesc ca este o masura de autoconservare, am fost putin(mai mult) mintita in relatiile cu cei din jur atunci cand credeam orbeste in ei. Si totusi ce e de facut?... O fi asta MATURIZARE?

Ca veni vorba de copii... Astazi a fost ziua de practica curenta. La grupa mica, un copil plangea pana si cu lacrimile care nu le mai avea. La inceput, nu stiu de ce, m-am amuzat de el. O colega ii spunea sa taca, iar el sughita si incepea iar. M-am simtit vinovata si l-am luat in brate (ce sentiment placut! o bucatica de carne cu un suflet mare!) si am aflat ca plangea ca nu-si poate inchide bluzita. (...)

Promit solemn, mai ales in fata mea, ca voi fi corecta, voi iubi, voi spera si visa cat pentru toti daca e nevoie. Voi fi ce au sperat cei care au crezut in mine. De dragul tuturor celor care ma iubesc, voi deveni OM.

Niciun comentariu: