Back on road

Dupa doua saptamani crunte, cu o stare de spirit daca nu la pamant, atunci in deplin picaj, dupa tensiune, tristete si vreme de furtuna, rasare soarele.

Era de asteptat ca va veni momentul in care voi spune "Pentru ce m-am consumat atat?", insa in acele momente nu vedeam padurea de copaci. Oricat ti-ar pune la incercare rabdarea si intelepciunea incercarile vietii, totul depinde de perspectiva din care privesti. Daca te vezi de la inceput pierzand, asa va fi. Nu ai de ce sa-ti fie teama... sau da?

De oricei cand mi-e frica de ceva... ma tem sa nu pierd ce am. Nu cer mai mult decat am, iar asta nu e modestie, ci doar recunostinta pentru lucrurile marunte din viata mea care ma fac fericita. Viata oricum va schimba multe pe parcurs, dar voi incerca mereu sa pastrez langa mine ce conteaza cu adevarat... adica persoanele care merita. Datorita lor am invatat multe.

Ca veni vorba... sau scrisul de persoane importante... Azi am facut poze pentru diploma si pentru sfarsit de clasa a XIIa. Cam prematur poate, dar a fost unul dintre acele momente cand simti ca viata are un ritm mult mai rapid ca al tau, iar tu privesti debusolat, ca in urma unui tren pe care l-ai pierdut. Imi veti lipsi mult!