defulare.......

Astazi am ramas pierduta in clipa suspendata intre orgoliile noastre. Gandurile mi s-au ravasit si s-au amestecat pe tastatura, incat nici macar nu judec coerent.
Stii senzatia de apasare de pe suflet? Cunosti momentul subtil de pierdere a realitatii?
Nu, nu esti tu de vina. Poate eu... poate... Sau poate e viata asa, sau poate asa este scris. Sa primesc o palma de fiecare data cand cred ca am atins cu mana coltul unui nor.
Refuz sa gandesc, sa caut cauze, scuze, vinovati. Astazi refuz sa ma mai amagesc cu franturi de vise. Astazi imi asum rolul de condamnata fara sa cartesc, fara sa ma impotrivesc.
Azi vreau sa uit...