Subscribe

RSS Feed (xml)



Powered By

Skin Design:
Free Blogger Skins

Powered by Blogger

28 iulie 2007

in noapte...


Sunt ciudate momentele de liniste, in care pana si propria constiinta tace, parca dintr-un aparent respect pentru noaptea ce trebuie contemplata...
Si mai ciudat este cum iti descoperi neputinta in aceste momente cand stai si privesti lumea care inca isi urmeaza cursul, iar tu nu te integrezi nicaieri, gandind chiar cu inconstienta infantila
: " Si ce daca?"
Ajungi la concluzia ca nimic nu se merita... ai crescut indeajuns pentru a observa ca tot ce iubesti se naruie si noaptea te gaseste tot singur cu lacrimile tale. Te-ai saturat de acest cerc vicios in care nu se intrezareste nicio schimbare si oricat de revoltat ai fi, nu poti interveni...
Tot ce poti face e sa privesti... sa fii martor la ironia vietii, sa vezi cum oamenii care nu merita sunt raniti, sa vezi vise spulberate, suflete ranite, ingeri cazuti... Astepti... inca nu stii ce, dar astepti in continuare poate o schimbare... sau poate sfarsitul si te alini cu gandul ca esti un invingator doar pentru faptul ca nu ai trait in genunchi, ci ai murit in picioare.
Si iar liniste... noapte...

5 comentarii:

geana-ciole spunea...

off.. ciole..... dc trebuie sa ai asa mare dreptate??? dc trebuie sa fie fondata pe un adevar care nu il poti ascnde cu un deget sau chiar cu ambele maini?? dC?? stiu asa e viatza .. pooop ciole :*:*:*

Ame Libre spunea...

traim in tacere asteptand cu ardoare clipa in care regretul, clipa in care "Si daca...?" se vor transforma in prezent, in placere ,in "Ce-ar fi sa...?".
Nu te poti ascunde in spatele unei stele din noapte sperand ca acolo nimeni nu te va observa.
Ptr a trai trebuie sa suferi sa iubesti sa crezi sa faci lucruri nebunesti sa fii tu.
Nu o sa simti niciodata ca ai trait daca mereu ai fost cum au vrut altii, daca nu ai iesit din tipare sau ai fost mereu un "copil cuminte". Ca sa simti viata e nevoie sa murim ptr a trai, nu sa traim ptr a muri;)

sunt sigura ca tu "sulioala mea" vei intelege ce-am vrut sa subliniez, si imi va fi de ajuns sa stiu ca am fost gand in gand cu tine:*

lory spunea...

offf,axel...nu prea esti optimista..si ai si motive...:-<...nu putem schimba nimic..traim intr-n cerc vicios in care privim neputiinciosi cum totul se distruge in jurul nostru fara ca macar sa clipim...nu avem nici puterea si nici vointa de a schimba sensul lucrurilor...desi stim ca in unele cazuri putem sa o facem..:(..asta este viata

Anonim spunea...

nu suntem niciodata singuri...Domnul este alaturi de noi....mereu....chiar dak nu-L simtim....nu-L simtim din cauza slabiciunii si a pacatelor noastre...dar El este langa noi...tb sa nadajduim....cand cadem tb sa ne ridicam si sa mergem mai departe cu nadejde...fa-ti curaj sa zambesti ...sa iubesti...si ai sa vezi ca viata e frumoasa

Axel spunea...

Multumesc tuturor pentru comentarii, multumesc in special vizitatorului anonim, care mi-a oferit alta perspectiva :)