jalnic... jalnic...

Hmm... care din voi pretinde ca detine controlul asupra a ce se intampla in viata lui? Nu ai avut niciodata momente cand te simti depasit, cand simti ca nu mai ai resurse? Cand te simti singur? Nu ai plans niciodata de ciuda ca ceva nu a mers cum ai sperat... sau ca intamplandu-se cum ai vrut, ai realizat ca nu e bine pentru tine ce ai dorit?
Suntem niste fiinte jalnice... nici noi nu ne mai intelegem, nici macar nu ne cunoastem. Uneori trebuie sa confruntam niste situatii si reactionam in asa fel incat ne miram si noi. In virtutea acestui rationament de gradinita... intreb si eu: "Ne mai consideram cei mai evoluati de pe planeta? In ce?...prostie? "
Bine... incerc sa ma gandesc iar, poate am judecat gresit. Vrem mereu companie si tanjim dupa prieteni pe care mai apoi ii tradam. Daca cineva ne este prea apropiat, vrem intimitate si singuratate, deci, daca nu ma insel, dorim mereu opusul a ce avem (...si ma mai intrebam de ce suntem vesnic nemultumiti).
In momentul actual sunt prea obosita si plictisita de tot ce inseamna viata, oameni... eu. Da, categoric animalele ne sunt superioare in anumite privinte, iar noi nu suntem nici asa destepti pe cat pretindem, nici decisi in ce dorim... nici macar nu suntem demni de a fi numiti "oameni".
Suntem doar niste fiinte slabe de caracter. Incepand cu mine !