Subscribe

RSS Feed (xml)



Powered By

Skin Design:
Free Blogger Skins

Powered by Blogger

14 august 2009

...


Incerc sa ma gasesc pe mine printre amalgamul acesta de intamplari fara noima. Am senzatia ca am ramas in urma cu lectiile pe care viata tot incearca sa ma invete, parca am pierdut sirul, iar acum nu pot intelege decat pana la un punct, dupa care sunt incapabila sa ma adaptez, sa reactionez.

Raman intr-o reverie care se sparge de neimplinirea gandurilor ascunse. Raman la fel de singura cum ma temeam sa fiu.

Linistea asta e o binecuvantare si un blestem, totodata... Atat de liniste, ca gandurile sonorizeaza pana cand umplu intreaga fiinta de derizoriu. Vreau sa ma pierd intr-o imbratisare oarba, lunga, calduroasa...

2 comentarii:

Anonim spunea...

imi pare rau ca esti asa,,down"...bine insa ca nu esti ,,underground"...Oricum "cheer up" Alex...si atunci cand am zis,,ca cazand" nu te caracterizeaza...nu ti-am vandut doar un pont...chiar am crezut asta...e prea devreme sa cazi...tu trebuie sa te ridici,sa cresti si nu sa cazi...vei avea timp si pentru asta...va fi o clipa inevitabila a unor caderi pe care nu poti decat sa o amani ...si cu cat mai mult cu atat mai bine...stii...ti-as scrie la nesfarsit...pantru ca asa cum iti spuneam -de cele mai multe ori ma regasessc in cuvintele tale...ai gasit pe cineva vreodata in viata ta de pana acum care citindu-l exact in acelasi moment sa ai de fapt senzatia ca sunt gandurile tale...cuvintele tale...ca esti tu de fapt cel care scrii ,care simti, care esti?...ma opresc aici si...nici nu va mai trebui sa semnez caci in curand vei sti ca sunt eu,fara sa o mai fac...

Bau Bau

Axel spunea...

Ma bucur ca sunt acel cineva in al carui cuvinte te regasesti. Ovidiu cumva? Pentru ca putine persoane imi spun Alex... imi ajung degetele de la o mana sa le numar.
:)