RSS Feed (xml)
Probabil viata toata e formata din contraste, din bucurii mari asezate langa dezamagiri la fel de mari. Ca si cum ai pune lacrima langa zambet si durere langa placere. Cum sa inveti sa fii constant daca viata nu e deloc asa? In momentele de fericire, trebuie sa fii constient ca va veni un moment in care vei regreta sperantele facute in zadar, atunci cand te amageai ca totul are o rezolvare fericita.
Unde e adevarul? Si unde se afla echilibrul in toate astea? Cineva imi zicea, acum multi ani ca, pentru a nu suferi foarte mult in viata, trebuie sa eviti sa te entuziasmezi foarte tare, pentru ca atunci cand vei cadea, impactul va fi puternic... doar esti in al 9lea cer... Pare logic. Dar poti trai cu ideea ca raul pandeste la orice colt si ca nu iti poti permite sa te bucuri prea mult?
Aceeasi persoana imi spunea ca nu e bine sa te increzi in oameni, pentru ca oricum, la un moment dat, ei te vor dezamagi. Iar foarte logic. Dar poti sta in singuratate, izolandu-te din teama sa nu fii ranit? Iti poti permite sa nu iubesti niciodata, chiar daca stii ca vei regreta sentimentele depuse in cineva? Iti poti permite sa refuzi sa simti iubire, incredere, bucuria unui colectiv... toate astea doar pentru a te proteja?
Cine poate trai cu ideea ca orice miscare poate duce la ceva rau? Cine poate sa isi stapaneasca un zambet, doar la gandul ca acelasi obraz care acum lumineaza de fericire, mai tarziu va fi strabatut de siroaie de lacrimi? Cat de uman ar mai fi un om care ar putea toate astea?
Si atunci durerea ar fi o lege a lumii, dezamagirea la fel...
2 comentarii:
,,Orice viata-chiar si de cateva minute-are multe legi de urmat..."zicea Jean Paul.zi-mi despre tine...ce vei face mai departe?vei face ce-ti doresti?ce trebuie?ce crezi ca ar fi bine?...asta ca sa nu te intreb direct ce facultate vei urma si ...care au fost parerile despre bac...care a fost realitatea...ma asteptam sa scrii...ce ti-a placut si ce nu...sa scrii mai mult...sa-ti imaginezi ce va fi de aici in colo...de fapt...poate o vei face...poate ma grabesc eu...sau poate nu?...
Bau Bau
Mereu o placere sa te gasesc pe meleagurile mele...
Banuiesc ca a fost o perioada atat de stresanta, cea a bacului, ca nu mai vreau sa imi amintesc... Insa, ce pot spune?... A fost foarte bine cum a fost, am terminat cu 9 si ceva, am intrat la buget la jurnalism. Ceea ce mi-am dorit, inca din clasa a saptea... Am putea scrie romane despre de ce vreau jurnalism, de ce ma pasioneaza asta. Insa nu stiu cine ar citi?...
Cand m-a interesat pe mine asta? Ai dreptate, voi scrie despre asta pe viitor. Vreau mai intai sa vad ce inseamna studentia ca viitor jurnalist.
Trimiteți un comentariu