Ratiune irationala....

A rasarit iar soarele pe strada mea... Traiesc iar, vibrez de emotie, prind aripi... Imi este teama sa nu cad. De data asta nu as mai suporta. S-ar termina inainte sa inceapa. Si totusi am aripi pana la cer si emotii pana ... departe!... nu as putea spune unde.
Tine-mi sufletul aproape, ocroteste-mi-l! Nu permite sa se raneasca iar... Nimic nu se compara cu ce simt acum. Asta ma face trista. Pentru ca caderea va fi cu atat mai dureroasa cu cat zborul va fi mai inalt! Eu ar trebui sa stiu cel mai bine asta, dar nu ma invat niciodata!
Imi este dor. Nu are rost sa spun asta, tu STII. Nici macar nu mai pot judeca la fel de logic, totul se opreste in dreptul tau... si atat. Iar am cazut in acelasi joc lipsit de divertisment, sec si plin de suferinta.
Nu imi place jocul acesta si nici ce efect are asupra mea! Stati fara grija, nu trebuie sa ma intelegeti... nici eu nu ma inteleg!