...

Sunt momente in care oricat ai incerca sa cauti cuvintele potrivite, ele se vor incapatana sa ramana ascunse in cel mai ascuns coltisor al mintii tale.
Poate asta e problema...
Gandim prea mult, simtim prea putin.
Daca ti-as spune ca tot ce simt imi sugruma cuvintele... m-ai crede?
m-ai crede ca spun o mie unul cuvinte pe care nu le cred, numai pentru a gasi unul corect?
Dar daca te-as opri din nou din goana zilnica... si ti-as cauta privirea, ai intelege?
ai intelege nevoia mea disperata de a te citi pana in adancul inimii,
eu dezbracandu-ma, in acelasi timp, sub privirea ta de zavoarele sufletului?
Vrei sa-ti fredonez cantecul inimii mele de 2 ani?
Ti l-as putea canta in fiecare zi ploioasa ca asta, la o ciocolata calda. As putea sta in bratele tale si as putea canta la nesfarsit... pana cand as adormi si as visa nimic altceva decat realitatea.
Dar repet... sunt momente cand amutesc pana si cuvintele, iar cantecul ... inca e liniste...