
Sunt unii care, desi m-au ranit, au format ceva in mine. Lor nu le multumesc, dar nici nu ii condamn. Trebuie sa fii prea puternic pentru a preveni mereu sa ranesti pe cineva, mult prea stapan pe propria persoana. Cine sunt eu sa judec? Cum pot eu sa masor lumina sau intunericul cuiva?
Mai sunt acele persoane care, desi au zabovit in viata mea numai pentru cateva saptamani, mi-au oferit o sursa inepuizabila de blandete. Mai sunt cei cu care am vorbit numai cateva minute in autobuz, cei care pot sa iti dea o lectie de viata in numai 5 minute, daca ai dispozitia de asculti.
Cu unii nici nu am vorbit, dar au lasat in sufletul meu cel putin un sentiment caldut de iubire. Cersetorul de la coltul magazinului, trecatorul de pe strada cu ochii luminosi...
Daca esti atent, totul are un talc. Totul are un sens si o invatatura. Multumesc toturor...
5 comentarii:
hei...ce s-a intamplat?ce e cu tine?ceva s-a intamplat cu siguranta...de aceea nu voi face decat sa scriu eu aici,cuvintele pe care le-ai scris tu ...acum catva timp...,,ce alegem depinde de noi"...
Bau Bau
Nu s-a intamplat nimic... sau poate am realizat ca o mare parte din ceea ce sunt e datorita celorlalti. :)
...si de ce ai realizat asta tocmai acum?...si e ,,datorita"sau ,,datorata"...adica e de bine...sau de rau?...si cu sentimentul de vinovatie ce e?de ce ai vrea sa iti ceri iertare?si cui?...cam multe intrebari,nu?...
orice-ar fi...sa ai grija de tine si de cei dragi tie...
Nu voi face din blog un jurnal public. Starile pe care adesea le descriu intr-o maniera personala sunt traite la cote maxime. E normal sa treci prin multe care sa te marcheze sau sa iti inspire ceva. Iar daca comentariile vor deveni interogatoriu, nu voi mai raspunde.
:) Scuze daca am fost acida.
...e ok...scuzele sunt din partea mea...eu am gresit...
Trimiteți un comentariu