RSS Feed (xml)
Poate dezamagirea nu se iveste mereu in mod surprinzator, instantaneu... Acum, intr-un scurt moment de sinceritate cu mine, realizez ca am gresit de multe ori, ori fata de ceilalti, in relatiile cu ei ori in raport cu mine, cu asteptarile mele.
Poate uneori din naivitate, sau doza prea mare de speranta, am incercat sa fac ceva ce nu era in conformitate cu realitatea, care nu era realizabil... si cum era de asteptat (pentru oricine, in afara de mine) dezamagirea a venit necrutatoare si imposibil de evitat. Degeaba se umple sufletul de regrete cand e prea tarziu.
Doar ca... uneori adevarul ne este incomod si il mascam asa de bine sau il adaptam in asa masura, incat ajungem sa fim si noi convinsi de el. Preferam... sau (recunosc!) prefer sa sper ca totul se va termina cu bine, decat sa iau o hotarare care pe moment nu imi face placere.
Dezertez! Daca viata e o lupta... eu, acum, renunt fara sa privesc inapoi. Mai lasa-mi noaptea asta, e luna plina. Mai lasa-ma sa visez o clipa, pluteste in aer magia. Lasa-mi atat timp cat sa spun tuturor din viata mea ca ii iubesc, ei sunt singura mea comoara. Da-mi suficient timp cat sa mananc o ciocolata cu biscuite, nicio alta ciocolata nu e asa de buna. E tot ce am nevoie...
M-am saturat de ironiile sortii, de lectiile pe care le inveti si cand crezi ca s-au epuizat, vin altele mai grele, nu mai vreau nori pe cer.
Imi place noaptea asta, v-am spus? E luna plina si nici urma de nori... Nu, nici vantul nu bate. E doar liniste, pace. Maine cand va aparea lumina, vraja se va rupe. Realitatea va bate la fereastra mea larg deschisa prin care am admirat luna. Da, se va rupe vraja.
... Si incep dezamagiri... sau nu.
Doar ganduri nocturne... fara logica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu